Ultimele versuri scrise de Eminescu pe patul de moarte: "Pleacă-te îngere la trista-mi plângere..."

La 15 iunie 1889, la ora 4:00 dimineaţa, se stingea în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, genialul poet Mihai Eminescu. Deşi a lăsat în urmă o creaţie de o valoare universală, poetul diagnosticat greşit, după cum arată ultimele studii, nu a cerut prea mult, celor care-l îngrijeau, scrie antena3.ro.

Cu doar câteva minute înainte de a trece în nefiinţă, a vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral. I-a şoptit medicului de gardă care-i băga prin vizetă paharul cu lapte: "sunt năruit".

S-a întins pe pat şi la scurt timp a murit. Cauza oficială a morţii a fost stopul cardio-respirator. Când a fost dus la autopsie, halatul în care murise poetul a fost luat de admiratorii săi. Într-unul din buzunare se afla un mic carneţel. Pe acesta erau scrise ultimele sale poezii.

Poeziile găsite în carneţel, au fost scrise, spuneau admiratorii săi, în ultimele zile de viaţă, iar ultima dintre ele, cu o oră înainte de moarte.

"Stelele-n cer

Deasupra mărilor

Ard depărtărilor

Până ce pier

După un semn

Clătind catargele

Tremură largile

Vase de lemn;

Nişte cetăţi

Veghind întinsele

Si necuprinsele

Singurătăţi

Orice noroc

Şi-întinde-aripile

Gonit de clipele

Stării pe loc. Până ce mor

Pleacă-te îngere

La trista-mi plângere

Plină de-amor.

Nu e păcat?

Ca să se lepede

Clipa cea repede

Ce ni s-a dat?"

Practic, aceasta este considerată ultima poezie a lui Eminescu, găsită pe carneţelul din halat.

loading...
Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu