"Şocant și remarcabil". Cum a reușit Craig Mazin, creatorul serialului Cernobîl, să spună lumii povestea dezastrului nuclear

Creatorul serialului "Cernobîl", Craig Mazin, a vorbit în cadrul unui interviu pentru vice.com, despre cum a reuşit să spună atât de bine într-un film povestea dezastrului din Cernobîl, de ce a fost atras de ea și de ce a fost atât de obsedat de acuratețe, de reproducerea tuturor detaliilor, cum ar fi până și broșa de pe uniforma unui pompier.

Totul a pornit de la faptul că Craig Mazin, un scenarist de 48 de ani din Brooklyn, a vrut să ştie ce s-a întâmplat în noaptea aceea. 

"Pe măsură ce am citit, am descoperit ceva șocant și remarcabil, ca și cum aș fi descoperit un război despre care n-a scris nimeni cu adevărat în detaliu. Și apoi, bineînțeles, am aflat că de fapt se scriseseră multe despre el, doar că lucrurile acestea n-au intrat niciodată în conștiința colectivă. Și așa a început obsesia mea", a povestit scenaristul.

Până a începe să scrie scenariul pentru Cernobîl, Craig Mazin spune că cercetările au durat aproape doi ani şi jumătate: "N-a fost singura mea preocupare – evident că am scris și alte scenarii, mi-am continuat viața de soț și tată, deci am avut multe pe cap. Dar m-am simțit pregătit să încep să scriu în 2016".

În cadrul interviului, Mazin a explicat de ce a ales ca în mai multe scene, personajele să declare cuvânt cu cuvânt ce au spus echivalentele lor din viața reală.

"Mi s-a părut că au spus lucruri remarcabile, așa că ce rost ar fi avut să le schimb? Supraveghetorul Reactorului 4, Aleksandr Akimov, spune 'Am făcut totul corect' și apoi, imediat după explozie, 'S-a întâmplat ceva ciudat'. Omul chiar a zis asta: 'S-a întâmplat ceva ciudat'. N-aș fi putut scrie o replică mai bună decât asta. Și de ce aș face-o? E cel mai minunat și uman lucru pe care îl putea spune.

Ca scenariști, jobul nostru e să creăm, într-un context fals, un sentiment de autenticitate. Ficțiunea înseamnă să inventezi un personaj care nu există și să-l faci credibil. Dacă descrii un personaj care a existat cu adevărat și îi cunoști replicile, trebuie să le folosești", a subliniat creatorul serialului Cernobîl.

Mazin a explicat şi cum personajele, chiar dacă au accente britanice sau irlandeze, vorbesc exact așa cum vorbeau oamenii din vremurile acelea: 

"M-am uitat la fețele oamenilor și am observat o anumită sensibilitate – nu știu dacă e doar sovietică sau est-europeană, slavă, rusă și ucraineană – pe care o admir. Admir felul în care oamenii aceia gândesc și privesc lucrurile. E frumos.

Știu că regizorul nostru, Johan Renck, a lucrat din greu cu actorii ca să se asigure că aceștia semănau cât mai mult cu sovieticii la gesturi. Există o greutate acolo. Experiența sovieticilor din 1986 cuprindea aproape un secol de greutăți, sărăcie, război și foamete. Se simte asta în oasele lor. Și apoi, după toate astea, a venit și Cernobîlul".

Scenaristul menţionează că dacă vrei să spui o poveste pe care n-ai trăit-o, trebuie s-o zici cu cât mai mult respect pentru persoanele care au trecut prin așa ceva.

"M-am întâlnit cu oameni care trăiau în Pripyat în perioada dezastrului. Am vorbit cu mulți. Am vorbit cu foști lichidatori. Dar cei mai influenți oameni cu care am vorbit, înainte să scriu vreun cuvânt din scenariu, au fost oameni de știință. Prima persoană cu care am discutat a fost un fizician nuclear care a fost de acord să vorbească o oră cu mine și să-mi explice exact ce s-a întâmplat atunci", a relatat Mazin.

Craig Mazin spune că i-a fost greu să înţeleagă ştiința din spatele poveștii, dar a fost o plăcere: "Am avut înclinații științifice în facultate. Evident că nu pot pretinde că sunt un fizician nuclear calificat. Încă sunt aspecte ale unui reactor nuclear pe care nu le înțeleg nici până azi, în special felul în care circulă apa și aburul. Dar am înțeles lucrurile de bază. Întotdeauna am pus întrebări când nu înțelegeam ceva ce mi se părea important".

Creatorul serialului Cernobîl a făcut câteva dezvăluiri şi despre producție și design: "Echipa de producție a fost condusă de Luke Hull, care a făcut o treabă minunată. Și a avut în subordine o echipă întreagă care a lucrat la decor, clădiri, tapet, costume. Ne-am dus în locurile respective, care nu s-au schimbat semnificativ din perioada sovietică, și ne-am documentat amănunțit. Acuratețea e totul - asta a fost filosofia noastră încă de la început. Am vrut ca oamenii din Ucraina, Rusia și Belarus să se uite la serial și să spună: 'Ne vezi, ne-ai văzut cu adevărat și îți mulțumim pentru asta'. N-am vrut să creez o iluzie americană despre cum credem noi că trăiau cetățenii sovietici".

Mazin a precizat că la producţia serialului nu a fost voie să facă lucrurile mai înfricoșătoare decât au fost sau mai senzaționale.

"Am avut o regulă de bază: singurul motiv pentru care puteam schimba ceva era doar dacă era necesar pentru firul narativ al poveștii. Mi s-a părut că ce s-a întâmplat a fost suficient de stresant și îngrozitor. Dar m-am asigurat că HBO și Sky știu că urmează să fac și un podcast care să însoțească serialul și să explice de ce am făcut schimbările respective. N-am făcut nicio schimbare doar ca să intensific drama.

De menţionat că Craig Mazin nu s-a născut în Uniunea Sovietică. Nu vorbește rusa. N-a fost acolo în 1986, când Reactorul 4 al Stației Nucleare din Cernobîl a explodat și a împrăștiat în atmosferă o cantitate de radiații fără precedent, omorând zeci sau sute de mii de oameni – nici măcar astăzi, 33 de ani mai târziu, nu se știe numărul exact.

Dar în mini-serialul în cinci părți Cernobîl, a reușit să surprindă atât de convingător acest dezastru, urmările lui și viețile celor afectați, încât e greu de crezut că nu i s-a întâmplat și lui.

Pe aceeaşi temă