"Simţeam că intru într-o altă lume". Interviu cu Preasfinţitul Anton Coşa, despre cum a ajuns să slujească în Moldova (VIDEO/FOTO)

Embed:

Catolicii din Moldova aşteaptă cu nerăbdare vizita Papei Francisc în România. Peste 600 de moldoveni s-au înscris deja pe listele întocmite de Episcopia Romano-Catolică din Capitală, care organizează sâmbătă un pelerinaj la Iaşi, acolo unde Suveranul Pontif se va afla pentru câteva ore.

Cel care veghează libertatea de credinţă a catolicilor din ţara noastră este Preasfinţitul Anton Coşa, care a fost trimis din România să-i păstorească, acum 30 de ani. Publika vă propune să-i aflaţi povestea.

- Cum a ajuns Preasfinţitul Anton Coşa să slujească în Republica Moldova?

- În 1989 parohul de Chişinău, Antonii Aglonietis, originar din Letonia a făcut o vizită la Iaşi şi cu această ocazie a cerut ajutorul episcopului Petru Gherghel, pe atunci era simplu administrator apostolic, pentru ca să găsească un preot sau mai mulţi pe care să îi trimită în Republica Moldova, pe atunci în spaţiul Uniunii Sovietice. Episcopul a luat în serios această cerere şi la sfârşitul anului 90 am fost trimis din Moldova românească, în Basarabia.

- Ce aţi simţit, cu ce emoţii aţi fost primit de meleagurile basarabene?

- Când am apărut aici, pe drum simţeam că intru într-o altă lume. Se vedea total diferenţa dintre ce am lăsat în urmă şi ce am găsit. Şi m-a izbit puternic acel moment când pe atunci, trecând graniţa, s-a închis o poartă mare. Am simţit că parcă am intrat într-un lagăr. Pentru că totuşi în sufletul meu de tânăr preot, la 28 de ani, exista încă o anumită frică şi normal fără experienţă omul simte acea neputinţă. Dacă se întâmplă ceva ce să fac? Cum am să mă comport? Ajungând la Chişinău am găsit biserica centrală, biserica divină aproape în ruine. De fapt ea nu era în ruine, dar înconjurată de mormane de materiale de construcţie, nisip, pietriş şi în biserică la prima întâlnire cu credincioşii au venit 20 de băbuţe foarte prietenoase şi m-au primit cu multă simpatie. S-au străduit să vorbească româneşte aşa cum ştiau ele. Am aflat că majoritatea din aceste persoane studiase la şcoala polonă, unde se învăţa în perioada interbelică în română şi polonă. Şi toată lumea vorbea binişor limba română. Acest lucru m-a întărit, m-a încurajat.

- Pentru a-i împăca pe toţi a început să înveţe rusa şi peste câteva luni deja oficia slujbe în această limbă...

- Eu am început imediat să studiez limba polonă şi limba rusă. Astfel, peste puţin timp nu în mai mult de două săptămâni am început să slujesc în limba polonă. Desigur cu greşeli inerente unui început aşa de furtunos, dar peste două-trei luni am început să celebrez şi în limba rusă. Asta nu înseamnă că deja vorbeam limba rusă, dar aveam o dorinţă deosebită de a mă deschide acestor oameni atât de binevoitori şi sinceri. Comunitatea a început să crească şi am observat că în cadrul lor erau multe persoane care fuseseră rănite care nu înţeleseseră această renaştere naţională a poporului moldav. De la începuturi a existat această greutate în sufletul meu în ai împăca şi pe aceşti oameni care făceau parte din această categorie. Acest lucru m-a întărtat şi mau mult ca să învăţ limba rusă şi după cum vă spuneam după puţin timp am reuşit să celebrez sfintele liturghii în limba rusă, dar nu numai acesta a fost efectul cererilor lor, dar am adus, am reuşit să conving alţi confraţi, preoţi din Polonia, care au învăţat mult mai repede limba rusă şi în aşa fel aveam la dispoziţie un preot din România, un preot din Polonia şi aşa acopeream destul de uşor viaţa spirituală, necesităţile lor de aici.

În contextul vizitei Papei Francisc în România, în data de 30 mai, Publika TV va difuza un documentar despre Suveranul Pontif.

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu