Povestea laureaților americani ai premiului Nobel este în bună măsură o poveste a imigranților

"Suntem națiunea care tocmai a câștigat șase premii Nobel - și fiecare dintre laureați este un imigrant", scria pe contul său oficial de Twitter Barack Obama, la 13 octombrie 2016, pe când era încă POTUS sau President of the United States. Începând cu anii celui de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite, o federație de imigranți, au dominat cele patru domenii științifice de excelență ce sunt răsplătite cu premiul Nobel - chimie, fizică, medicină și economie. Ediția din 2016 a premiilor Nobel a adus o confirmare a acestei tradiții a excelenței științifice americane, cu o singură mențiune: nici unul dintre cei 9 savanți care și-au împărțit premiile Nobel de la domeniile științifice nu s-a născut în SUA, însă șase dintre aceștia lucrează în universități americane și s-au stabilit pe teritoriul american, conform unui material publicat de theconversation.com, citat de Agerpres.

Cu alte cuvinte, anul trecut, la fel ca și în mulți alți ani, povestea succesului american la premiile Nobel a fost o poveste a imigranților. Într-o perioadă de timp când, după venirea la Casa Albă a lui Donald Trump, subiectul imigrației a devenit unul foarte controversat, acest lucru nu poate fi trecut cu vederea.

Numărul mare de laureați americani ai premiului Nobel este dovada unui sistem științific care funcționează la un nivel spectaculos de excelență. Instituțiile academice americane și-au făcut o tradiție din a atrage inteligența din toate colțurile lumii, oferindu-le oamenilor de știință condiții ideale de a-și continua cercetările. Evident că sunt și alte aspecte care contribuie la succesul sistemului științific american, însă această deschidere și capacitatea de a atrage oameni de știință din alte țări reprezintă, fără îndoială, una dintre explicațiile importante ale acestui succes.

Această rețetă a succesului academic a fost preluată și de alte țări care încearcă să copieze modelul american. Spre exemplu, țări precum Singapore, Coreea de Sud și chiar Arabia Saudită investesc foarte mulți bani în construcția propriilor centre de cercetare și încearcă să atragă cei mai buni oameni de știință din lume, oferindu-le salarii stimulente și accesul la facilități moderne de cercetare. Aceste lucruri ajută, dar nu sunt suficiente în condițiile în care, pe lângă salarii și dotări, universitățile americane au deja o bogată tradiție de a-i atrage pe cei mai buni oameni de știință și cercetători din lume.

Povestea lui Ahmed H. Zewail, care a obținut Nobelul pentru Chimie în 1999, are putere de exemplu pentru caracterul excepțional al mediului academic american și pentru cultura deschiderii în care funcționează acest sistem. Scriind despre călătoria lui din Egiptul originar până în mediul academic american, Zewail descrie cum a fost primit cu brațele deschise de toate universitățile cu care a colaborat — fie ca student la University of Pennsylvania, fie urmând cursuri postdoctorale la University of California, Berkeley sau ca profesor la California Institute of Technology.

"Familia mea din domeniul științei provine din toate colțurile lumii iar membrii ei vin din medii variate, din culturi diferite și au abilități diferite. Diversitatea acestei 'mici lumi' cu care intram în contact zilnic mi-a oferit cel mai stimulant mediu de muncă pe care mi l-aș fi putut dori, cu multe provocări și cu și mai mult optimism", mărturisea el.

Întreaga istorie a premiilor Nobel este, de fapt, o lentilă foarte clară prin care se poate vedea acest lucru. Primul savant american care a câștigat premiul Nobel la o categorie științifică este Albert A. Michelson. El a fost premiat în anul 1907 pentru cercetări privind viteza luminii. Părinții lui Michelson au imigrat în Statele Unite din regiunea Strzelnom, aflată pe atunci în Prusia, iar în prezent în Polonia. Michelson avea pe atunci doar 2 ani.

De la decernarea primelor premii în anul 1901 și până în prezent, Nobelul a fost acordat de 579 de ori și a fost primit de 911 personalități și organizații. În total, peste 350 de premii Nobel au fost câștigate de cercetători americani, iar dintre aceștia mai mult de 100 erau imigranți. Nicio altă țară din lume nu se poate nici măcar apropia de acest palmares impresionant pentru știința americană. Singurele două țări din lume care se mai pot mândri cu peste 100 de laureați sunt Marea Britanie și Germania. Demn de amintit este și faptul că unii laureați britanici și germani locuiau și lucrau tot în SUA când au primit prestigiosul premiu.

Mai mult decât atât, dacă toți imigranții americani laureați ai premiului Nobel ar fi fost incluși într-o categorie proprie, atunci numărul lor l-ar fi întrecut pe cel al laureaților din orice altă țară cu excepția SUA.

Fără îndoială că în prezent se manifestă o mișcare globală a inteligențelor și ideilor, o mișcare ce interpretează un rol central în inovația științifică și în evoluția tehnologică. Statele Unite ale Americii au contribuit și au beneficiat deopotrivă de pe urma acestei mobilități a inteligențelor. Odată cu extinderea globalizării, un fenomen căruia i se opun sectarele curente naționaliste, circulația inteligenței se va intensifica iar rezultatele vor fi în beneficiul tuturor oamenilor nu doar al anumitor țări. Ilustrativ este exemplul premiilor Nobel pentru discipline științifice ce au ajuns în SUA în ultimii 2 ani. Dintre cei 10 laureați care trăiesc, predau și cercetează în Statele Unite, toți în afară de unul s-au născut în afara granițelor pe care le închide Donald Trump, iar șase dintre ei au studiat în universități americane.

Susținătorii lui Trump din SUA, la fel ca și susținătorii Brexitului aflați de această parte a Atlanticului, par îngrijorați că deschiderea spre imigranți ar duce la pierderea măreției de odinioară a acestor țări, dar după cum stă mărturie povestea de succes a cercetării și inovației americane recompensată cu atâtea și atâtea premii Nobel, se înșeală amarnic, comentează sursa citată.

loading...
Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu