Poveste de viaţă cutremurătoare. Ce dezvăluiri a făcut Ion Moraru în urmă cu zece ani

Embed:
L-au ridicat din propria casă, înainte de răsăritul soarelui, i-au răscolit locuința şi l-au dus la comisariat. Acolo l-au închis într-o cameră, cu un singur bec, care îi ardea faţa, şi i-au repetat insistent să spună cine i-au fost complicii, până când a leşinat. Şi pentru că răspunsul nu a fost pe placul anchetatorilor, i-au prins mâna în uşă şi i-au rupt ligamentele. Nu s-a întâmplat anul trecut, ci acum 70 de ani. Iar omul a avut încă putere să povestească. Vă invităm să urmăriți un reportaj în memoria unui mare om, Ion Moraru, fost deținut politic. Materialul a fost realizat în 2010, cu ocazia lansării Publika TV.

Moş Ion nu avea nici 20 de ani când regimul comunist i-a distrus viaţa. Cu mai mulţi prieteni s-a apucat să scrie scrisori împotriva lui Stalin. I-a trădat un consătean. A urmat Gulagul sovietic.

"Pe toţi, în aceeaşi zi, ne-au arestat.... Pe mine, de la mama de acasă. M-au suit în maşină, mi-au legat mâinile...", a spus fostul deţinut politic, Ion Moraru. 

Şi l-au dus pe strada Livezilor 104, care acum este Mateevici 10. La interogatoriu.

"În celulă nu era nici pat, nici nimic, era de trei metri. Stăteam pe pământ, aşa m-au ţinut trei zile", a adăugat Ion Moraru. 

Anchetatorii erau convinşi că pe moş Ion l-au ajutat străinii să scrie împotriva lui Stalin şi aşteptau mărturisirea!

"Era cu becul în faţă şi repetau ritmic Scaji! Cu cine ai avut legături peste graniţă? Bătăi cu piciorul în burtă, unde năpădeau dacă nu răspundeai ce voiau ei. Odată au hotărât să-mi pună mâna la uşă. Degetul astă e mai gros decât asta. Mi l-au strâns o dată, de două ori, după asta m-am smucit şi am căzut, şi m-am lovit cu capul în masă'', a spus Ion Moraru. 

A primit 10 ani de muncă silnică în lagărele sovietice. Tânărul de atunci s-a bucurat peste măsură: măcar nu l-au condamnat la moarte. Ci doar la foame, frig şi nesomn.

"Norma de zahăr pe o zi era 9 grame. 9 grame era echivalent cu glontele. Iaca asta era numit „tormozoc”, care ni se dădea în lagăr sau pâinea cu zahăr cu cubuşorul de zahăr sau o bucăţică de pâine cu un ou vârtos", a spus fostul deţinut politic. 

Iar puterea o găsea în amintirea mamei, în scrisorile trimise acasă de două ori pe an şi din povețele colegului său de suferinţă, cunoscutul disident rus, Alexandr Soljeniţin, cu care a trăit un an în acelaşi lagăr.

"Făcea mătănii din pâine uscată şi pe fiecare însemna câte un capitol din cartea lui Măi băieţi, voi credeţi că au să ne dea drumul? Voi sunteţi o bombă biologică gînditoare".

"Eu nu vreau nicio decorație, nimic absolut. Aş vrea ca pe piatra de funeralii să mi se aducă o lespede nu tare mare din zidurile Sarmizegetusei unde să fie incrustate organizaţiile şi partidele care ne-am ridicat la luptă împotriva sovietelor”, a spus Ion Moraru.

Lasă un comentariu