O mamă și-a ucis fetița de 4 ani, după care a încercat să se sinucidă

Caz cumplit în Timiş. O fetiţă de patru ani ar fi fost ucisă chiar de mama ei, educatoare de profesie, care ar fi sunat la poliţie şi s-ar fi denunţat. Gabriel Diaconu, medic psihiatru, a explicat pentru Digi24 care sunt cauzele care au dus la această tragedie, scrie digi24.ro.

Gabriel Diaconu, medic psihiatru, este de părere că în spatele acestei fapte cumplite stă o boală psihică netratată, declanșată, probabil, în momentul în care femeia a devenit mamă. "Nu vorbim de o educatoare, ci de o faptă penală care probabil are în spate o patologie psihiatrică fie nediagnosticată, fie insuficient tratată. Motivul pentru care astfel de lucruri se întâmplă ține și de psihicul mamei din momentul în care devine mamă vizavi de copil.Sunt lucruri discutate în ultima sută de ani despre raportul dintre mame și copii în contextul social," spune specialistul.  

"În Suedia, în secolul XVIII, a fost o epidemie de crime-suicid. Era infanticid combinat cu sinuciderea mamei. Se propusese o lege prin care era interzis suicidul, cum că te-ar fi condus spre iad. Pe de altă parte, crima era o faptă pardonabilă în fața ochilor lui Dumnezeu. Motiv pentru care erau condamnate la moarte și avea loc un suicid pasiv.

Aici nu e suicid pasiv, ci observăm că o persoană își facilitează suicidul prin acest catalism specific. Avem în România, în ultimii ani, o serie de crime urmate de suicid în rândul mamelor, pe undeva sugestiv și într-o realitate de fapt. Poate ar trebui să ne uităm mai des la ce se întâmplă cu femeile care nasc. Departe să mă hazardez să fac predicții. Vă spun ce nu m-a șocat. Nu m-a șocat că făcea parte dintr-un cult neortodox, că avea istoric psihiatric, că a fost pe medicație, că familia era la curent, că este o chestiune unde, deși oamenii știau, au bagatelizat, deplasat realitatea de vecinătate și e mult șoc cum că ea s-a întâmplat," explică Gabriel Diaconu.

"Doresc să le spun oamenilor că niciodată când o persoană cu probleme de sănătate mintală vorbește, nu glumește, chiar și când o spune pe ton de glumă. E teribil. Tatăl merită cea mai bună atenție pentru că e de negândit prin ce trece," recomandă psihiatrul.

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu