Nu o să-ți vină să crezi! Metodele prin care refugiații pot evada din Coreea de Nord

Cazul soldatului nord-coreean care a dezertat luni este încă o cifră dintr-o statistică ce însumează, începând cu 1998, 31.000 de evadări din Coreea de Nord, scrie digi24.ro.

Potrivit Ministerului Unificării de la Seul, în acest an, până în prezent, au fost înregistrate 880 de cazuri de trecere ilegală a graniței intercoreene. Majoritatea dintre oamenii care au fugit din Coreea de Nord au vârsta curpinsă între 20 și 39 de ani, conform informațiilor oficiale. Cele mai multe persoane sunt femei.

Exemplele de dezertări, precum cel de luni, sunt destul de rare. Agenția Yonhapnotează că, între ianuarie și august 2017, doar 3,5% dintre refugiații nord-coreeni provin din armată sau din administrația guvernamentală de la Phenian.

Mai mult de 75% dintre refugiați provin din două provincii din apropiere de segmentul de frontieră cu China – Hamgyong și Ryanggang.

„Majoritatea fug din cauza sărăciei. Dar trebuie să fim atenți la un fenomen: faptul că și cei care au o situație stabilă în Coreea de Nord aleg să evadeze din țară”, a explicat pentru Yonhap un parlamentar sud-coreean, Park Byeong-seug.

Un raport ONU din luna martie a acestui an preciza că mai mult de 10 milioane de nord-coreeni suferă de malnutriție. O amintire comună a multor refugiați din Nord este aceea a foametei care i-a împins să mănânce iarbă de pe marginea drumurilor, coji de copac, pudră de porumb și chiar ciuperci otrăvitoare.

Salariul mediu al unui nord-coreean este de 1-2 dolari/ lună, potrivit NK News.

Cum se evadează din Coreea de Nord?

Cei care nu vor să se aventureze prin Zona Demilitarizată (opțiunea ieftină, dar și cea mai periculoasă), au o altă variantă, însă foarte scumpă și extrem de obositoare: călăuzele. Multe dintre călăuze fac parte chiar dintre refugiații nord-coreeni. Câteva mii de dolari, atât costă evadarea prin culoarul chinez.

Refugiații sunt ajutați să traverseze râul Mekong pentru a pătrunde în China, se arată într-o amplă investigație din Washington Post. Urmează un drum de 80 de ore prin Vietnam, de-a lungul frontierelor crepusculare cu Laos și Myanmar.

Alți nord-coreeni aleg provincia autonomă Changbai, despărțită de Coreea de Nord prin râul Tumen. Changbai este adesea punctul de pornire pentru cei care vor să ajungă în Coreea de Sud și sunt dispuși să parcurgă o călătorie epuizantă de șase săptămâni.

Însă evadările nu se petrec doar prin intermediul unui sistem de călăuze, ci și cu ajutorul activiștilor sud-coreeni. De obicei, operațiunile de evadare sunt organizate de NAUH, o organizație pentru drepturile omului. Unele evadări sunt finanțate de fundații creștine, subliniază Washington Post.

„Trebuie să știm cu exactitate locația punctelor de control, ca să le putem spune când și cum să treacă (frontiera – n.r.)”, a declarat pentru Washington Post un activist sud-coreean din NAUH, Kim Sang-hun. „Pot fi arestați oriunde și oricând. Deci, pentru a-i aduce în siguranță, trebuie să cunoaștem birocrația locală și modalitățile prin care o putem evita”, a adăugat Sang-hun.

„Calea ferată subterană”

O altă poartă spre libertate este cunoscută sub denumirea de „calea ferată subterană” a Asiei. Această rută feroviară, este, de fapt, o rețea ascunsă de transport a contrabandiștilor.

Într-un interviu oferit în 2012 publicației NPR, Melanie Kirkpatrick, autoarea cărții Escape from North Korea, explica în ce fel decurge o astfel de odisee. Primul lucru pe care îl face orice persoană nord-coreeană când pune piciorul pe teritoriul Chinei este acela de a „îmbrăca imediat haine chinezești”. 

„În cazul femeilor”, sublinia Kirkpatrick, „acestea sunt învățate cum să-și aplice machiajul” ca să devină niște „replici credibile” ale femeilor din China.

„De multe ori, ele sunt ținute într-o casă timp de câteva luni, astfel încât să poată câștiga în greutate... Ca să se piardă mai bine” printre femeile chineze atunci când va începe lunga călătorie spre Sud.

Orașul de frontieră Dandong. Există aici un hotel de douăzeci de etaje (Life’s Business Hotel) despre care se spune că adăpostește un „cuib” de spioni nord-coreeni plecați pe urmele celor care evadează din Coreea de Nord. Deghizați în rolurile unor oameni de afaceri, agenții lui Kim Jong-un folosesc hotelul pentru a colecta informații despre refugiați. Angajații hotelului resping afirmația că deservesc ca sediu de operațiuni al serviciilor secrete nord-coreene. Amprenta estetică a hotelului indică însă altceva: pereții sunt plini de reproduceri ale Podului Prieteniei Sino-Coreene, iar sala de mese este zilnic înțesată de oaspeți nord-coreeni. Mulți dintre aceștia poartă în piept insigne pictate realist-socialist cu chipurile lui Kim Il-sung și Kim Jong-il.

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu

EMISIUNI PUBLIKA »