Nouă teorii care dovedesc că copiii văd lumea cu alți ochi

S-a dovedit că imaginația unui copil se mai potolește la vârsta de 11 ani, când începe să devină capabil să evalueze lumea precum un adult, să rezolve probleme și chiar să-și facă planuri de viitor. Înainte de această vârstă, copiii văd lumea cu alți ochi, pentru că nu au suficientă experiență, scrie feminis.ro.

Citește acest articol pentru a înțelege mai bine teoria pe care au fondat-o cercetătorii și în care s-au demonstrat diferențele dintre lumea copiilor și lumea adulților.

1. Fantezii

Până la o anumită vârstă, copiii mici nu disting între fantezie și realitate, tocmai de aceea ei sunt siguri că ce au inventat în mintea lor este de fapt realitate. Este demn de menționat că dacă un copil a inventat ceva de capul lui acesta nu se va îndoi de veridicitatea faptelor, dar dacă a prins din zbor ceva de la o altă persoană, atunci va pune la îndoială anumite lucruri. O serie de teste a arătat că există o linie foarte subțire între ficțiune și realitate, pentru că cei mici nu înțeleg pe deplin noțiunile de adevărat și fals.

2. Lipsa gândirii abstracte

Este dovedit că cei mici se pot gândi doar la realitatea prezentă și nu pot gândi abstract. Psihologul Rudolph Schaffer a realizat un experiment în care a pus două grupuri de copii să plaseze un al treilea ochi undeva pe corpul lor. Toți copiii din primul grup aveau 9 ani și au pus ochiul în mijlocul frunții, pentru că acolo aveau deja cei doi ochi, dar în al doilea grup, compus din copii de 11 ani care puteau gândi abstract, cei mici au plasat al treilea ochi în diverse locuri, cum ar fi în palmă, de unde pot vedea ce se întâmplă în spatele lor.

3. Învățarea limbilor străine

Copiii pot învăța limbile străine cu mult mai mare ușurință decât adulții. Lingvistul Noam Chomsky explică acest fenoment prin faptul că există o cutie de unelte în creierul cuiva, care conectează regulile de sintaxă existente în toate limbile. În plus, milioane de celule sunt responsabile pentru percepția și reproducerea discursului care duce la sisteme complexe. Aceste sisteme sunt complete după vârsta de 10 ani, de aceea, cu cât mai înaintat în vârstă ești cu atât îți este mai greu să înveți o limbă nouă.

4. Prezența obiectelor

Copiii sub vârsta de 1 an sunt siguri că un obiect pe care ei nu-l mai percep dispare pentru totdeauna. Psihologul Jean Piaget a dezvoltat o teorie conform căreia prezența obiectelor dovedește cunoașterea acestuia și existența lui, iar conștientizarea lui vine odată cu vârsta. Un copil mic este lipsit de experiență și nu poate înțelege că un obiect pe care el nu-l mai vede există în continuare altundeva.

5. Identificarea

Cercetătorii susțin că nou-născuții nu pot distinge fețele din cauza lipsei de experiență și a faptului că vederea lor este încă incomplet dezvoltată și obiectele apar în ceață. Un experiment recent a demostrat că bebelușii sub 6 luni sunt incapabili să distingă fețele oamenilor, dar până la 9 luni încep să se adapteze și să distingă persoanele, iar până la 1 an, vederea se focusează mai bine și pot vedea obiectele clar și în culori.

6. Reversibilitate

Copii nu mai pot întoarce lucrurile, motiv pentru care dacă pui două pahare diferite în fața lor și torni apă din cel mai mare în cel mai mic, copilul va fi sigur că s-a mărit cantitatea de apă. Până la vârsta de 7 ani, copiii cred că dacă s-a schimbat forma paharului, atunci s-a schimbat și conținutul lui. De asemenea, se consideră că un copil nu poate combina două lucruri de forme, dimensiuni și consistențe diferite până la o anumită vârstă, deoarece se concentrează doar pe unul dintre obiecte.

7. Desenatul

Se știe cu siguranță că funcțiile locomotorii ale unui copil nu sunt pe deplin dezvoltate și desenează mai prost decât un adult deoarece nu pot ține cum trebuie un creion. Cu toate acestea, în timpul unui experiment, s-a descoperit ceva foarte interesant: li s-a dat unor copii între 5-9 ani să deseneze o ceașcă plasată în fața lor în așa fel încât să poată vedea tortița, dacă cei sub 7 ani au desenat și mânerul, cei peste 7 ani nu l-au mai inclus în desen. Concluzia a fost că aceasta este principala diferență dintre un adult și un copil: dacă unui adult i se dă ceva de desenat, acesta va reprezenta obiectul ca atare, în timp ce copiii, în funcție de imaginația personală, înfloresc cu diverse elemente. 

8. Înțelegerea moralității

Înțelegerea moralității este mai dificilă pentru un copil, spre deosebire de un adult în deplinătatea forțelor mentale, care înțelege diferența dintre bine și rău. Când vine vorba despre moralitate, copiii mici vor doar să evite pedeapsa, iar cei mai mari o văd ca pe ceva ce poate fi răsplătit, dar fiecare stadiu al dezvoltării formează alte criterii de evaluare. Copiii care au participat la un studiu au fost întrebați ce este mai rău, să rupi o pereche de ochelari în mod intenționat sau să strici două perechi din greșeală și majoritatea a răspuns că persoana care strică mai multe perechi este mai rea, pentru că a făcut mai mult rău.

9. Teoria minții

Această teorie se referă la înțelegerea că nu toți oamenii dețin informațiile și experiența necesară pentru a face ceva. Faptul că această înțelegere vine odată cu înaintarea în vârstă s-a descoperit în timpul experimentului denumit Sally Anne. În acest experiment există doi adulți și un copil într-o cameră cu o jucărie. Când unul dintre adulți părăsește încăperea, celălalt ascunde jucăria, iar copiii sub 3 ani au arătat spre locul jucăriei fără a se gândi că adultul care revine în cameră nu știe unde este de fapt aceasta.

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu