Interviu exclusiv pentru Primele Știri. Cum a început povestea de dragoste dintre Alexandru Spiridon și fotbal

Selecţionerul echipei naţionale, Alexandru Spiridon, promite că Moldova va juca un fotbal fascinant în Liga Naţiunilor. Ţara noastră va debuta în această competiţie pe 8 septembrie în deplasare cu Luxemburg, iar partida va fi transmisă în direct la CANAL 3. Trei zile mai târziu tricolorii vor juca pe teren propriu cu Belarus. Meciul de la Chişinău va putea fi urmărit la PRIME TV.

Cum a început aventura antrenorului Alexandru Spiridon în lumea sportului aflăm din interviul realizat de reporterul Prime TV, Mihai Sîtnic.

Mihai Sîtnic, reporter PRIME: Domnule Spiridon, vă mulţumesc foarte mult că aţi acceptat invitaţia de a ne oferi un interviu şi vreau să vă întreb cum a început povestea dvs. cu fotbalul?

Alexandru Spiridon, selecţionerul Moldovei: De când ţin minte, de la 2-3 ani eram pasionat de acest sport, când locuiam la Edineţ. Atunci am început să practic fotbalul întâi prin curte cu tatăl meu, după la şcoală, după la şcoala de fotbal din Edineţ, până când am ajuns la 16 ani la selecţionata de fotbal a Uniunii Sovietice la care am jucat 2 ani de zile. După a urma echipa de tineret. S-a întâmplat însă acea accidentare serioasă de la Făleşti care mi-a dat peste cap cariera mea de fotbalist. Dar, până la urmă, am practicat fotbalul până la 34 de ani şi cred că nu m-am realizat nici măcar până la 70 de procente al potenţialului meu. 

- Cum a fost această trecere de la cariera de fotbalist la cea de antrenor?

Alexandru Spiridon: Foarte uşor. Am fost antrenor principal jucând încă şi la Zimbru şi la Tiligul Tiraspol. Eram şi fotbalist şi antrenor. Jucam alături de discipolii mei. Aşa că relaţiile erau foarte apropiate. Pentru mine nu a fost greu să trec de la postura de jucător la cea de antrenor.

- Mai târziu a urmat o mutare, care probabil, v-a definit întreaga carieră. La Şahtar. Spuneţi-mi cum a fost atunci când l-aţi văzut pentru prima dată pe Mircea Lucescu şi cum au fost primele zile?

Alexandru Spiridon: În 2004, toamna, am făcut o călătorie la Istanbul unde am făcut cunoştinţă cu Mircea Lucescu şi cu familia lui. După aceea a venit această propunere ca el să fie antrenor principal la Şahtar. Am fost contactat şi eu cu propunerea să-l ajut pe dumnealui în multe chestii. Ştiind fotbalul din fosta Uniune Sovietică, având la Şahtar ucraineni, ruşi, era nevoie de un specialist care ştie mentalitatea acestor jucători. Am răspuns cu "da" acesti oferte de a deveni antrenor secund la Şahtar şi uite aşa pe zece ani am nimerit la Şahtar.

- Şi iată că a venit şi ruptura.

Alexandru Spiridon: Ruptura a intervenit din cauza acestei situaţii din Donbas. Am fost nevoiţi să plecăm din Doneţk unde totul era perfect. Am fost nevoiţi să trecem cu traiul la Kiev, iar jocurile le susţineam la Lvov. Eram ca o tabără de ţigani. Eram mai mult în avion decât în câmp cu antrenamentele şi cu tactică şi tehnică. A fost o perioadă foarte grea. Dar în ultimul meci la Şahtar noi am câştigat Cupa Ucrainei şi cred că cu brio am terminat această perioadă de timp la Şahtar.

- Acum sunteţi antrenor principal. Sunteţi selecţionerul echipei de fotbal a Republicii Moldova. Presiunea şi responsabilitatea este mai mare? Şi cum aţi acceptat să preluaţi naţionala?

Alexandru Spiridon: În aceşti 13 ani ani am contactat de multe ori cu preşedintele FMF, Pavel Ciobanu. Am jucat împreună fotbal. Am trăit într-o cameră în toate cantonamentele. Ne ştim foarte bine şi de mai multe ori când vorbeam cu el, mă întreba dacă nu vreau să revin în Moldova. Era greu să revii în Moldova când erai sub contract cu Şahtar sau cu Zenit.

Când s-a terminat perioada de la Sankt Petersburg am fost contactat din nou de Pavel Ciobanu şi m-a întrebat ce am de gând. Eu i-am spus că am de gând să-mi caut un club. El m-a gând cum privesc eu această idee de a prelua echipa naţională. Este un turneu nou. O aventură nouă. Liga Naţiunilor. Eu am răspuns că echipa naţională are antrenor, deoarece era Igor Dobrovolschi. Am zis că până în decembrie nu dau un răspuns. Eu nu vreau să ocup un loc viu şi îmi căutam de treabă.

Am avut mai multe propuneri. Unele nu le-am acceptat pentru că nu erau scopuri mari după Şahtar şi Zenit unde se muncea doar pentru titluri şi în Rusia şi în Ucraina şi pentru a juca în grupele Ligii Campionilor.

A fost greu să preiau o echipă care îşi pune drept scop să nu retrogradeze sau pur şi simplu să se menţină pe linia de plutire. Să joace fotbal fără scopuri mari.

În decembrie când i-a expirat contractul lui Dobrovolschii am fost contactat din nou şi am făcut o scurtă analiză şi am decis că este timpul să întorc datoriile acestei ţări în care am fost născut, în care am devenit fotbalist şi antrenor şi am acceptat propunerea domnului Ciobanu.

- Un turneu nou, un obiectiv nou. Recent, am vorbit cu domnul Ciobvanu el a declarat că obiectivul nostru este de a ocupa primul loc în grupă. Dvs. cum credeţi este un obiectiv îndrăzneţ? Este un obiectiv real de îndeplinit?

Alexandru Spiridon: Eu cred că acest obiectiv merge de la mine. Când am vorbit prima dată cu domnul preşedinte am spus că alt obiectiv nici nu pun. Pentru mine alt loc decât locul întâi nu există. Şi sunt maximalist. Aş vrea ca şi jucătorii mei să fie maximalişti. În grupa noastră suntem cotaţi cu şansa a treia după Belarus şi Luxemburg. Cred că toate echipele suntem de acelaşi nivel. În tot timpul mă gândesc de ce nu am putea repeta acea istorie a Lituaniei care în 2004 a obţinut calificarea la faza finală Campionatului Europei din Portugalia.

Noi nu suntem cu nimic mai slabi decât această ţară. Va fi foarte greu, dar jucătorii trebuie să înţeleagă că nu doar un joc spectaculos şi întorcerea oamenilor în tribune este obiectivul nostru, dar şi rezultatul. Rezultatul de a ocupa primul loc în grupă şi de a juca în play-off-ul Ligii Naţiunilor.

Din păcate programul nostru de meciuri este cel mai complicat din grupă. Jucăm cu echipele care sunt cotate mai sus decât noi. Primul meci din deplasare va fi cu Luxemburg, iar al doilea acasă cu Belarus. Ambele sunt clasate mult mai sus decât noi în topul FIFA. Din păcate noi am coborât pe o treaptă catastrofală.

Suntem pe locul 175, ceea ce este inadmisibil pentru o ţară ca a noastră. În faţa noastră sunt nişte ţări care nu numai că microbiştii nu le cunosc, dar nici nu cunosc prea bine cum sunt amplasate geografic. Ne aflăm unde ne aflăm şi avem ce avem. Aceştia sunt jucătorii noştri. Trebuie să fie iubiţi. Trebuie să fie susţinuţi frenetic din tribune. Posibil, trebuie de schimbat mentalitatea. Asta este esenţial. Până acum nu s-a primit.

În cinci meciuri jucate până acum, nu am avut nicio victorie şi asta apasă psihologic asupra jucătorilor. Au fost şi momente bune, dar din păcate nu am avut nicio victorie şi asta face ca noi să nu fim încrezuţi în noi. Sperăm ca prima victorie să vină în meciul cu Luxemburg din 8 septembrie. 

- La prima conferinţă de presă atunci când aţi fost prezentat, aţi spus că vă doriţi ca naţionala Moldovei să joace un fotbal gustos. Ce ar presupune acest fotbal gustos?

Alexandru Spiridon: Nu înţeleg fotbalul care se joacă pe contre, cel care se joacă cum se spune acum că pun autocarul în faţa careului. Eu, posibil, că am fost la Şahtar şi acolo erau foarte mulţi brazilieni care făceau spectacol. De multe ori când eram pe bancă nu mă simţeam antrenor, ci pur şi simplu un spectator şi îmi doream ca meciul să dureze cât mai mult, ca să nu se mai termine. Din păcate sunt meciuri din campionatul intern când mă gândesc ca acesta mai repede să se termine.

Este o diferenţă foarte mare între ce a fost şi ce este. Sper ca băieţii să joace acest fotbal pe care îl numesc gustos. Un fotbal spectaculos. Şi atunci chiar dacă vom juca frumos şi un fotbal plăcut ochiului, posibil se poate de iertat şi un rezultat nefavorabil.

Când şi rezultatul este urât şi fotbalul urât atunci merităm acele comentarii urâte de pe saituri, iar critica este pe merit.

loading...
Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu