Greşeli fatale care te compromit în faţa angajatorului

Există gafe fatale, cu care te poţi compromite la interviul unde te prezinţi spre angajare. Meriţi să-ţi muşti buzele, constatând că erai bun, dar ai ratat, pentru că nu te-ai descurcat la o simplă conversaţie.

Fireşte, nu există reguli perfecte despre ce trebuie să faci, dar merită să ştii ce nu trebuie să faci şi să eviţi capcanele interlocutorului, scrie Infoniac.

Prima greşeală: vorbeşti prea mult

La interviu nu eşti la taifas. Interlocutorul ştie concret ce vrea să întrebe şi aşteaptă răspunsurile tale precise. Dacă el aşteaptă să-i răspunzi 100% la întrebare şi tu îi răspunzi 110%, adăugând amănunte de care nu-i pasă, va deduce că, şi ajuns la job, te vei lansa în lucruri la fel de neinteresante pentru companie.

Nu încerca să răspunzi la întrebare, lăudându-te. Când îl vor interesa meritele tale, te va întreba el. Scopul interviului nu este să dai alte informaţii decât cele din CV, ci să faci o demonstraţie despre felul cum ştii - sau nu ştii - să vorbeşti.

A doua greşeală: nu-ţi cunoşti valoarea de piaţă

Daca nu cunoţti evantaiul exact al salariilor în domeniul tău, mai bine să nu te duci la interviu. Angajatorul nu-ţi va oferi salariul în funcţie de informaţiile tale, dar te poate tatona: dacă nici în acest domeniu n-ai ştiut să fii documentat, cum vei şti în tematica pentru care te angajează el?

Una din capcane este întrebarea dacă ai fost satisfăcut de salariul avut anterior. La un răspuns afirmativ, îţi va da puţin. La unul negativ, te va categorisi ca nemulţumit.

Răspunsul inteligent sună cam aţa: "nu m-a preocupat salariul, cât timp m-a pasionat ceea ce fac; când mă angajez, sunt atent la salariu, dar când lucrez, mă preocupă satisfacţia de a da rezultate".

A treia greşeală: vorbeşti neîntrebat

Aceasta este cea mai frecventă greşeală a intervievaţilor şi se poate manifesta pe trei paliere, respectiv în trei momente ale interviului:

- Începi primul conversaţia, încercând să explici o omisiune sau o neclaritate din CV. Sindromul de flecăreală face impresie proastă. Aşteaptă să fii întrebat, chiar dacă interviul a demarat cu tăcerea.

- Pe parcurs, răspunzând la întrebare, îţi aduci aminte de ceva colateral şi vorbesti în plus. Asta merge între prieteni, la o bere, nu la interviu.

- Când să pleci, te întorci, precum Colombo, să-i serveţti punctul tău tare anume pregătit. Nu va fi un punct tare. Va fi un autogol.

A patra greşeală: laşi să se observe că eşti "pe dinafară"

La interviu, nu dai examen, ca la facultate. Trebuie, însă, să ştii totul despre compania la care candidezi, despre concurenţii ei, produsele, furnizorii, afacerile. Toate le poţi afla uşor de pe Internet. Dacă nu poţi, te-ai şi înscris cu o bilă neagră.

Atenţie la capcane: îţi poate pica o întrebare din profilul companiei, unde angajatorul este as, iar tu cam pe dinafară. Te dai pampalău dacă spui că nu ştii. Un răspuns abil este de genul "am văzut pe Internet cutare, dar sunt convins că, între timp, s-au produs evoluţii şi, desigur, ele nu sunt încă făcute publice.

A cincea greşeală: ai trac şi pierzi ideea principală

Cu tracul se lupta greu, dar, ca să nu-ţi pierzi ideea, trebuie s-o ai pe ea, şi numai pe ea, în minte. Marele actor britanic Laurence Olivier declara unui ziarist: "Geniul actorului constă în arta de a-şi pronunţa fraza, fără să aibă în minte nimic altceva, decât numai acea frază, pe care o pronunţă". Nu-ţi pierzi ideea daca nu-ţi umblă mintea la ce mai urmează sau la ce poate nu va mai urma niciodată, dacă interlocutorul se satură să mai întrebe.

A şasea greşeală: ai o pată neagră în CV şi te obsedează

"Pata neagră" nu-i o greşeală. Greşit este să fii obsedat, dupa cum tot greşit este să contezi că interlocutorul n-o va observa. Înţelept este să ştii că o va remarca, te va întreba şi să fii bine pregătit cu răspunsul.

Dacă, de exemplu, se miră cum de n-ai lucrat nicăieri timp de un an, ar fi netactic să spui că n-ai găsit de lucru, ineficace să spui că te-au încurcat problemele din familie (care s-ar putea să te mai încurce în viitor) şi ar fi groaznic să dai din umeri. Dar poţi pretinde că ai încercat o afacere (trebuie să ai bine construite detaliile afacerii, te poate întreba), că ai fost gata s-o porneşti, dar n-ai mai obţinut locaţia dorită, ţi s-a făcut teamă să mai ceri creditul la care te-ai gândit sau să dai vina pe criză, care îţi compromite tot studiul de fezabilitate elaborat.

Italienii au un proverb: "Se non e vero, e ben trovato" (chiar dacă nu-i adevărat, găselniţa e bună).

loading...
Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu