DETALII despre prima aterizare a unui OZN atestată şi expertizată în România

Scurta apariţie a unui obiect strălucitor, în septembrie 1972, în apropierea satului prahovean Valea Plopului, a fost considerată de specialiştii în domeniu primul caz de aterizare a unui OZN, atestat şi expertizat ştiinţific, în România.

Profesorul Călin Turcu este unanim recunoscut ca unul dintre cei mai prolifici cercetători de teren ai fenomenului OZN din ţara vecină, adunând foarte multe mărturii, fotografii şi schiţe, multe pierdute sau prea puţin valorificate.

Aceasta este considerată cea mai voluminoasă arhivă de rapoarte scrise, fotografii şi filme privind cazurile OZN din România, scrie adevarul.ro.

OZN-ul de la Valea Plopului Întâmplarea care i-a schimbat viaţa şi l-a transformat într-un pasionat al ufologiei este cazul „Valea Plopului“, considerată de specialiştii UFO ca prima aterizare a unui OZN, atestată şi expertizată cât de cât ştiinţific, în România, de cercetători din diverse domenii.

Într-una dintre noptile dintre 2 şi 6 septembrie 1972 (nu s-a putut stabili cu precizie data), în jurul orelor 24.00-01.00, Vasile Carabuş, paznic de noapte la CAP Poseşti, a văzut, de pe dealul Tăbăcioi, un obiect strălucitor, «o stea cu coadă» de culoare galbenă, traversând cerul, planând şi aterizând lin într-o livadă aflată la circa 2 kilometri de el. Nu s-a auzit nici un zgomot, iar obiectul a dispărut în scurt timp“.

Paznicul, împreună cu mai mulţi săteni au cercetat, peste vreo două zile, locul respectiv, aflat într-un lan de porumb presărat cu pomi fructiferi. Aici au găsit o zonă circulară cu diametrul de 4,5 metri în care toate tulpinile erau rupte la circa un metru de sol.

În centrul cercului se găsea un muşuroi de pământ, având în mijloc un orificiu rotund, cilindric, cu diametrul de 12-14 centimetri şi adânc de cel puţin 2 metri. De la această gaură porneau radial, distanţate perfect la 120 grade, trei urme identice de tălpici, bine imprimate în sol.

Ulterior, aici au venit sute de curioşi şi elevi aduşi pentru „munci agricole”. Pentru a verifica rumorile care se răspândiseră în zonă, Călin Turcu, profesor la o şcoală din Valenii de Munte (aflat la circa 17 kilometri de Valea Plopului), s-a deplasat, în 29 noiembrie, în acel loc.

Călin Turcu a revenit şi ulterior aici, făcând numeroase fotografii şi stând de vorbă cu martorii. 

În 10 decembrie 1972, alt un grup de cercetători a făcut măsurători, fotografii, prelevări de eşantioane de sol şi vegetaţie, înregistrând pe bandă relatările unor martori, luând declaraţii scrise.

Concluziile, coroborate de specialişti şi transpuse de Călin Turcu au fost că, judecând după adâncimea urmelor, s-a estimat că obiectul putea cântări câteva zeci de tone. Solul părea să fi fost expus la o temperatura ridicată, dar nu la flacără.

Obiectul a evitat două linii de înaltă tensiune (135 metri până la fiecare), ca şi trei meri din preajmă, aterizând la o distanţă egală de ei, fără a le atinge. Călin Turcu a urmărit în continuare cazul şi a constatat că, în următorii patru ani, pe muşuroiul de pământ de la locul aterizării, vegetaţia a lipsit cu desăvârşire, apoi a fost firavă.

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu