DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Originea şi pluralul cuvântului rucsac

Embed:

Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă

Bunăoară, despre ce purtăm în mână sau în spate. Spuneam recent că e cam surprinzător pentru mulţi vorbitori de română din Republica Moldova detaliul că în cuvântul rucsac accentul cade pe vocala ”u”. La fel și la plural: rucsacuri.

Prin părţile noastre, probabil sub influenţa rusescului рюкзак, acest cuvânt de origine germană e pronunţat de cele mai multe ori cu accentul pe A – rucsAc.

Cuvântul acesta nu are probleme doar cu accentuarea, ci și cu formele de plural – unii zic rucsaci, prin analogie cu sac – sac, alții, mai bizar – rucsace, în timp ce unica formă corectă prezentă în dicționare este rucsacuri.

Chiar dacă pare derivat din cuvântul ”sac”, rucsac este de fapt preluat din limba germană. Ce-i drept, în germană cuvântul e compus din două elemente – ruck, de la rucken care înseamnă spinare şi Sack care înseamnă sac. Adică, în traducere literală înseamnă „sac purtat în spinare”. La fel sunt compuse echivalentele cuvântului german în engleză – Backpack şi în franceză – sac a dos. Curios e că bulgarii preferă cuvântul „raniţa” care în română este sinonimul rucsacului. La fel în limba rusă sinonimul rucsacului e raneţ, în sârbă – ranac.

Cam aceeași poveste i se întâmplă pluralului altui cuvânt care pare derivat din ”sac”, dar la fel a fost preluat de-a gata, dar deja din limba franceză. Este vorba de cuvântul ”sacoșă” cu sensul poșetă de dimensiuni mai mari; sau săculeț de pânză ori material plastic sau plasă pentru cumpărături.

Este curios că şi francezii au împrumutat termenul – din italianul „saccocia” care însemna încă în secolul 16 „sac mic”, iar în latina medievală însemna „buzunar . Cert este că şi cuvântul latin şi cel italian sunt derivate din „sac”. Iar latinescul „saccus” provine la rândul său de la „sakkos” din greaca veche, acesta fiind de origine semitică.

Lumea certată cu gramatica îi atribuie cuvântului „sacoşă” forma aproximativă de plural: ”sacoși”, deși pare simplu ca bună ziua că forma corectă e ”sacoșe”. Conform regulilor, substantivul sacoşă, fiind de genul feminin, va primi, la plural, desinenţa specifică acestui gen, adică „e”: o sacoşă – două sacoşe.

În fine, după ce am examinat derivatele sacului prin prisma gramaticii, să dăm o raită şi prin paremiologie. Proverbul „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul” rezumă filosofia de viaţă a omului prudent, realist. O zicere ce reflectă scepticismul sănătos al poporului. Vrea să spună că nu orice lucru lăudat de alţii, se ridică la măsura aşteptărilor noastre sau corespunde nevoilor noastre.

În termeni moderni, ar suna cam aşa: cu cât reclama e mai agresivă, cu atât produsul e mai suspect. Sau, vorba legilor lui Murphy, cu cât biroul managerului e mai luxos, cu atât firma e mai puţin fiabilă.

Ce-i drept, un epigramist a găsit nuanţe pozitive în situaţia emblemizată de proverb:

La pomul lăudat, măi dragă,
Să nu te duci cu sacul la luat -
Mai nimerită-i o desagă...
C-aşa vei fi un om echilibrat!

Pe această notă şăgalnică, să ne auzim de bine!

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu