DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Explicația corectă a cuvântului "gafă"

Embed:

Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul "gafă" care este deseori utilizat cu un sens mai extins decât cel inițial.

Presa scrie mereu cu promptitudine şi chiar cu un fel de voluptate despre diferite bazaconii din vorbirea și comportamentul persoanelor publice, definind drept gafe erorile de tot felul.

Dar sensul inițial al neologismului "gafă" preluat din franceză și adaptat după cuvântul ”gaffe” care înseamnă în limba originalului "prostie" este un pic mai nuanțat. Dicționarele îi dovedesc caracterul neologistic plasându-i sensul de "eroare" abia al treilea, după primele două care înseamnă "cârlig" și "piesă în formă de cârlig".  Ce-i drept, şi primul sens, cel de cârlig, este la fel de origine franceză, iar unele surse franceze leagă sensul de eroare cu utilizarea de către marinari a cârligului pentru a repara unele greşeli neîndemânatice: bunăoară, un obiect scăpat în apă sau o acostare ratată. Expresia "Faire une gaffe", adică a face o gafă, a fost atestată pentru prima oară de dicţionarul Larousse în anul 1872.

Ediția din anul 2009 a Dicționarului explicativ definește acest al treilea sens ca  

"Gest, atitudine sau vorbă nepotrivită, care poate constitui o indelicateţe sau o jignire neintenţionată adusă cuiva" Până nu demult termenul era folosit  anume în situaţiile în care o persoană ofensa fără voie, din imprudență, pe cineva.

Camil Petrescu chiar scria despre un personaj din "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" că "nu cunoştea înţelesul cuvântului gafă, care presupune neapărat lipsa de intenţie în a nemulţumi sau a jigni pe cineva".  Și lingvistul Augustin Scriban preciza în dicţionarul său din anul 1939 că gafa e o "acţiune neîndemânatică (de exemplu, a vorbi contra beţivilor neştiind că printre cei prezenţi e şi un beţiv). A face o gafă, a o scrânti."

Se pare că semantismul termenului s-a extins în ultimele decenii însemnând astăzi eroare sau chiar eroare impardonabilă, ale cărei cauze pot fi nepriceperea, neştiinţa, prostia etc. Cu acest înţeles e utilizat de jurnalişti, politicieni şi alte persoane mai mult sau mai puţin publice.  Astfel că sensul a efectuat lungul traseu de la greşeală din imprudenţă la trăsnaie gogonată generată de prostie sau incultură.

În Wikipedia  termenul gafă desemnează o încălcare a normelor sociale acceptate (de exemplu, a regulilor de etichetă). Gafele variază foarte mult de la o cultură la alta. Un gest care se încadrează în bunele maniere într-o cultură poate fi considerat gafă într-o altă cultură. Un termen sinonim este faux pas, care provine din limba franceză și înseamnă literalmente pas fals, iar de fapt – pas greșit. şi a fost preluat ca atare de limbile engleză, germană, neerlandeză, suedeză, finlandeză, cehă, spaniolă  și chiar malaieză. Este curios că în limba turcă a fost acceptată forma "gaf", iar în limba poloneză – ambele: și gafa, și faux-pas.

Se pare că francezii sunt specialişti într-ale gafelor, căci şi verbul a gafa este un franţuzism de la gaffer cu sensul de a face sau a comite o gafă, ca şi substantivele gafist, gafeur şi gafeuză care se scriu şi se pronunţă în română ca în franceză sau aproape ca în franceză în cazul femininului şi înseamnă, ca şi la francezi,  cel sau cea care comite gafe.

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu