DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Este corectă utilizarea expresiei "magazine de firmă"?

Embed:

Bun găsit şi salutare pentru toţi şi fiecare. Sunt Vsevolod Cernei şi vă propun să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre expresia "magazine de firmă", întâlnită aproape la tot pasul pe străzile oraşelor şi în textele publicitare. Expresia foarte populară în Republica Moldova nu este utilizată în România, fiind o calchiere din rusă - de la "фирменный магазин", care în română se traduce ca "centru de desfacere al unei întreprinderi, fabrici etc".

Adică, este un magazin care vinde în exclusivitate producţia unei firme sau întreprinderi. Lingviştii recomandă utilizarea în locul ei a expresiilor magazin specializat, magazin de prezentare sau magazinul firmei X sau Y.

Dar e puţin probabil ca oamenii de afaceri să ţină cont de opinia lingviştilor – sintagma "magazin de firmă" pare să fie la noi prea răspândită ca să mai poată fi înlocuită.

În plus, sintagma "de firmă" a intrat în uzul familiar curent şi dincolo de Prut ca determinant al unor termeni desemnând produse şi are o semnificaţie de certificare a valorii. Adică, produs "de marcă" înseamnă "produs de o firmă cunoscută, celebră, scump". Ca şi termenul "brand", sintagma "de firmă" sugerează şi o modalitate de definire şi demonstrare a statutului social.

Formula li se aplică în primul rând obiectelor de îmbrăcăminte, încălţăminte, dar şi altor produse, de la stickuri de memorie până la automobile.

Iniţial, determinativul "de firmă" evidenţia un tip de produs în funcţie de sursă. Adică, hainele care nu sunt de firmă ar fi cele făcute în casă sau la croitor. În procesul evoluţiei limbii, cuvântul "firmă" s-a infiltrat într-o expresie deja existentă - de marcă, începând să însemne eliptic "de firmă mare, importantă, scump".

Lingvista Rodica Zafiu presupune că noul sens ar putea proveni din construcţia frecventă în italiană, unde acelaşi concept de "produs celebru", folosit iniţial pentru creaţiile din lumea modei, este exprimat de adjectivul firmato, adică "semnat". Ca şi francezul "griffé", adjectivul caracterizează produse cu un nume celebru.

În italiană, evoluţia pare să se fi produs de la sensul artistic al termenului - o operă de artă semnată e una de valoare certă. Termenul "firmă" provine în română din germană, conform DEX-ului, dar poate fi şi de sursă franceză; cuvântul francez firme, cu sensul "întreprindere, societate comercială", vine din englezescul firm, legat la rândul său, ca şi germanul Firma, de italienescul "firma" care înseamnă "semnătură".

E posibil ca adjectivul "firmato" să fi fost transpus în română prin construcţia "de firmă". Poate chiar printr-un fel de etimologie populară ce sugerează că hainele produse de firme occidentale sunt superioare celor produse de fabrici şi întreprinderi autohtone.

În orice caz, cuvântul "firmă" este suficient de occidental ca să justifice şi existenţa sintagmei "magazin de firmă", şi sensul "de calitate" atribuit determinativului "de firmă".

Cu speranţa că şi dicţionarele vor atesta inovaţiile înrădăcinate în uz, să ne auzim de bine!

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu