DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Despre originea și sensul cuvântului "abitir"

Embed:

Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre niște cuvinte  menite să ne intensifice mesajele.

Un cuvânt interesant din această serie este cuvântul ”abitir”, adverb utilizat numai la gradul comparativ, adică numai în expresia ”mai abitir”.

Dicționarele indică sensul de mai mult, mai bine, mai tare decât ceva sau cineva. Iată câteva exemple de utilizare în literatura de calitate – unul din romanul „Desculţ” de Zaharia Stancu: „Dumitrache... mătura casa mai abitir ca o fată”. Şi altul din „Răscoala” lui Liviu Rebreanu: „Lăutarii, numai doi... se frământau mai abitir ca jucătorii”.

Unii amatori de lingvistică distractivă au remarcat o curiozitate în legătură cu acest cuvânt, atrăgând atenția asupra faptului că  în limba turcă, din care vine cuvântul „abitir”, ”beter” înseamnă… ”mai rău”!  Cum de s-a transformat în procesul preluării şi traducerii mai răul în mai bine?

Fenomenul pare inexplicabil, dar numai la prima vedere. Dicţionarele mai vechi, din prima jumătate a secolului XX îi atribuie acestui cuvânt din graiul muntenesc  şi un alt sens: strălucit, vorbind de reflexul pietrelor prețioase, precum  şi cel de distins, remarcabil.  Aceste dicţionare din perioada interbelică fac trimitere la o altă etimologie: cuvântul  turcesc şi persan „abeter” care înseamnă „mai luminos” sau „mai clar” . Cuvântului „clar” îi corespunde „abe” în turcă şi „abdar” în persană.  

Oricare i-ar fi originea, treptat,  regionalismul muntenesc  „mai abitir” a intrat în uzul comun şi în limba literară. Prin părţile noastre sunt preferate  comparativele „mai dihai” sau „şi mai şi”. 

Dicţionarele moderne notează că etimologia cuvântului „dihai” este necunoscută. Cele antebelice evocă sintagme lituaniene şi slave vechi „dywai” sau „divo” care înseamnă „minune”, dar aceste legături lexicale cam par trase de păr, cam fanteziste. Mai aproape de adevăr pare trimiterea la  cuvântul turcesc „diha” care în unele surse e indicat cu sensul „mai mult”, iar în altele – cu sensul „iată”.

Oricum, sună frumos în limbajul poetic, într-un „Cântec de nuntă” scris de Miron Radu Paraschivescu: O să zic pe drum de seară, pe o strună de vioară, o istorie şucară, că-i cu boală rea, amară; o istorie c-un crai de la nunta cu alai, şi de-ai da cât o să dai, nu e una mai dihai!”

Și dacă tot vorbim despre expresiile care indică gradele de comparație, să ne amintim de una care reprezintă un comparativ egal cu superlativul. Este vorba de  expresia ”a fi mai catolic decât papa” referitoare la oamenii care din exces de zel vor să se arate mai aprigi, mai devotați, mai exigenți chiar și decât cei mai interesați de cauza respectivă.

Mai simplu, a fi mai catolic decât papa înseamnă a fi exagerat în ceea ce spune, crede sau face.

Este o parafrazare a unui aforism al  scriitorului şi politicianului francez din secolele 18 şi 19,  Chateaubriand: "Il ne faut pas etre plus royaliste que le roi" (Nu trebuie sa fii mai regalist decât regele). Tradusă în germană, expresia s-a transformat în "Papstlicher sein als der Papst" - a fi mai catolic decât papa şi în forma aceasta a fost preluată în limba română. În comedia lui Caragiale ”O scrisoare pierdută” o spune personajul Farfuridi: "...când e vorba de prințipuri sunt mai catolic decât Papa".

Sper că v-am ajutat să vă orientaţi mai abitir şi mai dihai decât mai înainte prin unele cotloane ale vocabularului.

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu