DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Despre expresia "Oameni, eu v-am iubit! Vegheați!"

Embed:
Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre o expresie care în ultima vreme nu prea e citată, dar dată fiind conjunctura internaţională, ar merita. Expresia este patetică şi tristă: "Oameni, eu v-am iubit! Vegheați!"

Sunt ultimele cuvinte din jurnalul lu  Iulius Fucik, scriitor, publicist și erou național ceh, executat în anul 1943 de naziștii germani. Cu ele se încheie cartea pe care a scris-o în celulă înainte de a fi judecat și condamnat la moarte.  Cartea, terminată în același an 1943, cu titlul "Reportaj cu ștreangul de gât", a fost editată pentru întâia oară la Praga, în anul 1945. Julius Fucik a activat în rândul rezistenței antifasciste  și a fost arestat de Gestapo, poliția secretă a Germaniei naziste.  
 
Semnificația apelului "Vegheați" este ca oamenii să fie vigilenți și să nu permită ca  sacrificiile victimelor și eroilor să fie zadarnice.  
 
Imaginea simbolică a lui Fucik a fost evocată şi de artişti celebri. În anul 1951 compozitorul avangardist italian Luigi Nono a compus o piesă vocal-instrumentală intitulată "Iulius Fucik".
 
Expresia a fost citată și de literați – bunăoară, de Erich Maria Remarque. L-a citat în poemul "Dans pe tobe" scris în anul 1960 poetul român  Nichita Stănescu: "Glasul lui Fucik:/Oameni, eu v-am iubit!/Vegheați!/ De-ar voi să mai renască, dați-i criptele, să pască umbra ștreangului, în soare, să îi ție de răcoare, dinții ei să muște numa' bolovanii și țarina// până piere sumbra cobe/ Iată dansul meu pe tobe".

Și celebrul scriitor ceh și francez Milan Kundera a scris în tinerețe o piesă de teatru politic în care l-a omagiat pe Fucik, dar mai târziu, devenit disident și emigrant, Kundera  și-a schimbat atitudinea față de eroul care fusese și activist comunist.
 
În general, după căderea socialismului și revoluția de catifea a cehilor și slovacilor , s-a desfășurat o întreagă campanie de renunțare la cultul lui Fucik, existent în Cehoslovacia socialistă. 

Au fost demontate monumentele lui, au fost redenumite străzile ce îi purtau numele. A fost pusă la îndoială autenticitatea notelor sale din închisoare. Ulterior însă spiritele s-au mai calmat și chipul său eroic a început să fie reabilitat în conștiința publică.  Autenticitatea manuscrisului a fost confirmată de expertiză.  Cartea a fost scrisă pe foi de hârtie de țigară pe care doi gardieni ai închisorii o aduceau în celula lui Fucik și scoteau textele din penitenciar. Iniţiatorii acestei reabilitări au precizat că nu justifică o ideologie, ci restaurează  un adevăr istoric. Tot ei au publicat în anul 1995 versiunea originală a cărții, deoarece în edițiile din perioada comunistă au fost cenzurate unele pasaje considerate incomode de autorități. 
 
"Reportajul cu ştreangul la gât" a fost tradus în peste 80 de limbi, mai multe decât traducerile de care s-au învrednicit celebrele peripeţii ale bravului soldat Svejk, scrise de Jaroslav Hasek. Dincolo de convingerile politice ale autorului, cartea e o expunere a reflecţiilor lui despre viaţă şi despre responsabilitatea tuturor pentru destinul lumii.  
 
Şi probabil că ar fi corect ca, în pofida meandrelor politice şi ideologice,  acest apel la vigilenţă în faţa pericolului dezumanizării să-şi păstreze valabilitatea şi poate chiar să contribuie la îmbunătăţirea lumii
Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu