DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Ce este sacoul și vestonul. Află ce au comun și ce deosebește aceste cuvinte

Embed:

Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre denumirile unor articole de vestimentație. Ce este sacoul, ce este vestonul, de unde au venit, ce au comun și ce deosebește  aceste cuvinte?

Sacoul este un articol de vestimentație care acoperă partea superioară a corpului, cu sau fără căptușeală, purtat peste cămașă, deschis în față și cu mâneci lungi și care se încheie cu nasturi sau capse. Deseori, sacoul este parte   a unui costum.

Provine din cuvântul german Sakko, adaptat la rândul lui după italianul sacco, adică sac. Cam în aceeași formă  zaco și saco a fost preluat de limbile maghiară și respectiv cehă.

În franceză acestui articol vestimentar i se zice veste, iar în italiană giaca da uomo. 

La noi  geaca acoperă partea superioară a corpului, e de folosință externă, cu guler,  buzunare,  iar uneori cu glugi și căptușeli.

Şi  jacheta, şi geaca provin de la prenumele Jacques, nume generic dat ţăranilor francezi care în timpul revoltelor populare din secolul 14 numite Jacqueria purtau  haine scurte şi de croială simplă.

În dicționarele românești sinonimele sacoului sunt haină bărbătească; veston, surtuc. Veston, e, după cum se vede și se aude, preluat din franceză.

Inițial a fost haină marinărească, probabil de aceea în limba poloneză e numit marynarka.

Cuvântul  ”surtuc”, deși e sinonim cu ”sacou”, este învechit și popular, definit de dicționare ca haină bărbătească din postav care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă la țară peste cămașă sau peste vestă. Acesta cuvânt provine din neogrecescul surtuko și rusescul siurtuk.

Unii confundă sacoul cu jacheta, dar n-ar trebui să o facă, deoarece jacheta este istoric vorbind o haină bărbătească de ceremonii, croită pe talie, lungă până aproape de genunchi sau o haină femeiască încheiată în față, care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste bluză sau peste rochie.

Adică, una este jacheta pentru bărbaţi şi cu totul altceva e pentru femei.

Dar ce avem sub sacou, veston sau surtuc?

Un alt articol vestimentar,  vesta, este un obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mâneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină și de femei peste bluză.

Sinonimul jiletcă există în aceeași formă în limbile bulgară și rusă,  dar provine și el din franceză. Unii lingviști îi atribuie originea turcească, din yelek, din care provine cuvântul popular ”ilic”, care înseamnă pieptar (țărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în față, confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă  (și împodobit cu găitane).

Traiectoria etimologică a acestui cuvânt este destul de întortocheată. Din arabul jalikah care însemna camizol purtat de sclavii creștini pe galere, derivat din turcescul yelek, camizol fără mâneci, a devenit în spaniolă gileco sau chaleco, în siciliană gileccu sau cileccu, în portugheză jaleco și în franceză gilet. 

În limbile balcanice  turcescul yelek a ajuns fără intermediar arab, devenind în neogreacă geléki și giléki, în albaneză ĭelĭek, în sârbă ĭelek, în bulgară elek și în română ilic.

Cu speranţa că v-am dovedit că şi biografiile hainelor au poveşti biografice interesante, să ne auzim de bine!

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu