DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Care este sensul și originea cuvântului "rablă"

Embed:
Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.
 
Bunăoară, despre trecerea unor cuvinte din registrul familiar în cel comun, dacă nu chiar și în cel oficial al limbii. De exemplu, cuvântul "rablă" pe care dicționarul îl califică familiar și depreciativ care înseamnă lucru uzat, de calitate proastă, vechitură, animal bătrând și slab sau om ramolit.
 
Dicţionarele îi indică originea bulgărească, din hrăbla, "ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.", dar unii lingvişti consideră că această etimologie este cam discutabilă.
 
Cu vreun deceniu și ceva în urmă în România a fost lansat un program de înnoire a parcului auto, botezat de presă "Rabla". Sensul ei constă în predarea la casare au automobilelor vechi, încasarea pentru ele a unei prime cu care erau cumpărate vehicule noi. Programe similare există în mai multe țări europene și în Statele Unite ale Americii, dar cu nume mai puțin exotice. De exemplu, în Germania el se numește prozaic "Prima pentru demontare".
 
Presa românească a preferat formulele ironice Programul Rabla, Acţiunea Rabla, Operaţiunea Rabla. Textul legislativ vizat de comentariile jurnalistice nu conține, firește, termenul "rablă". Titlul exact este "Programul de stimulare a înnoirii Parcului naţional auto". Procedeul jurnalistic și-a îndreptățit însă utilizarea sarcastică. În postura de cuvânt-cheie "rabla" a suscitat interesul publicului mai lesne decât ar fi făcut-o tradiționalele calupuri de calapoade ale limbajului de lemn. Iar sfera publicitară a preluat termenul estompându-i întrucâtva tenta caricaturală, astfel a apărut și saitul specializat rabla.ro, cu slogane gen: "Renunţă la rabla ta şi vino să achiziţionezi un automobil nou Opel, Chevrolet sau Daewoo!"
 
În general, în prezent cuvântul "rablă" desemnează mai ales mașinile sau obiectele tehnice uzate. E folosit de regulă în construcția "o rablă de…" - o rablă de automobil, o rablă de avion, o rablă de computer… Deși dicționarul explicativ indică și sensul de caracterizare depreciativă a animalelor și oamenilor, în epoca modernă acesta pare să se fi deplasat spre mecanisme.
 
În schimb rămân viabile în uzul curent derivatele lui – verbul "a (se) rablagi" – "a se învechi, a se uza, a se deteriora" şi participiul său adjectival "rablagit". Este cam bizară a cuvântului „rablionetă” cu definiţia "automobil vechi, uzat" şi cu explicaţia etimologică "din rablă (după camionetă, cabrioletă)". Deşi nostimă, această creaţie lexicală este cam artificială şi nu prea pare să se fi înrădăcinat în uzul curent.
 
Ar mai fi de semnalat utilizarea improprie la cazurile genitiv şi dativ a formelor eronate „răblii” şi „răblei”, sancţionate de dicţionarul greşelilor de limbă al lui Valentin Guţu, cu indicarea uneicei forme corecte – „rablei”.
Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu