DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Care este sensul expresiei româneşti "a-i da blană"

Embed:

Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre cuvântul „blană”, care la prima vedere pare banal şi anost, dar sub aspect semantic este foarte interesant şi polivalent. Am aflat şi eu din întâmplare acest aspect, după ce am încercat să găsesc sensul expesiilor automobilistice româneşti „A-i da blană” şi „a o călca pe blană”.

Dicţionarele de argou m-au dumirit că „ A-i da blană” înseamnă a accelera, a lua viteză, a se grăbi, iar „A o călca la blană” înseamnă a accelera la maximum. Toate bune şi frumoase, dar ce să fie comun între blană şi circulaţie? Doar ştim cu toţii că blana este părul ce acoperă pielea unor animale, şi ce treabă să aibă automobilul cu asta? Presupunerea că locuţiunea adverbială „a o călca pe blană” ar însemna a merge atât de repede încât calci cu automobilul vreun animal pare prea… trasă de păr şi chiar este.

Explorarea limbajului şoferilor a găsit o explicaţie simplă a metaforei: ei stau cu piciorul la blană, au accelaraţia la blană, ajung cu pedala la blană, calcă pedala la blană. agă într-un fel sau altul blana de viteză sunt destul de transparente, chiar pentru unii dintre vorbitori.

Adică, formula „la blană” este echivalentă cu „la podea”, descriind la modul realist situaţia în care pedala de acceleraţie este apăsată sau călcată la maximum. În acest context cuvântul „blană” este utilizat cu sensul popular de „scândură groasă". S-ar putea presupune că se produce o identificare glumeaţă între maşină şi căruţă. În susţinerea acestei supoziţii, unul dintre sensurile populare regionale ale cuvântului „blană” este şi „fundul carului". De fapt, în opinia unor lingvişti, în cazul dat scândura sau blana semnifică o suprafaţă plată, de sprijin.

Apropo, utilizarea populară şi metaforică a cuvântului „blană” cuprinde mai multe domenii: este şi haină confecționată sau căptușită cu blană, şi scândurile care leagă tălpile războiului de ţesut, şi tocul ferestrei, şi colacul de lemn al fântânii, şi capacul coşciugului.

În plus, e folosit şi în expresii idiomatice destul de plastice: A-i scutura blana înseamnă A bate, A dormi blană - A dormi buștean, A zăcea blană – a sta întins, nemișcat.

În contrast cu simbolizarea nemişcării din unele expresii fixe, actualmente termenul „blană” se asociază în expresiile „a băga blană” şi a „da blană” cu noţiunea de „viteză” . Mai mult decât atât, locuţiunea „la blană” capătă treptat o valoare generală de intensificator, devenind un echivalent expresiv pentru sintagma „la maximum”: unii îşi folosesc memoria sau inteligenţa la blană, alţii ascultă muzică cu boxele la blană.

Nu ştiu dacă această expresie va prinde rădăcini în spaţiul nostru regional de comunicare, dar sper că această escapadă prin spaţiile lexicografice nu v-a plictisit.

Pe această notă consolatoare, să ne auzim de bine!

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu