DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Care este sensul expresiei "a-şi da arama pe faţă"

Embed:

Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre expresia "a-şi da arama pe faţă", o expresie născută încă în Evul Mediu, când banii nu erau depuși pe carduri bancare și nici nu circulau sub formă de bancnote, cu erau monede bătute din metale prețioase – aur și argint.

Pe atunci monedele contrafăcute aveau doar la suprafață un strat subțire de metal prețios, dar de fapt erau turnate din cupru, metal numit în popor aramă.

După ce umblau din mână în mână, stratul de aur sau argint se rodea și arama ieșea la suprafață scoțând la iveală falsul. Având în vedere că monedele aveau de regulă reprezentat pe avers faţa Cezarului, a regelui, în momentul în care se ducea poleiala, ea se ștergea de pe faţa monarhului care a emis moneda şi se vedea arama. Atunci s-a făcut conexiunea cu "a-şi da arama pe faţă".

Prin părţile noastre fenomenul falsificării banilor a fost favorizat şi amplificat de împrejurări istorice specifice, care nu au permis baterea constantă, sistematică de monedă proprie. Chiar şi domnitorii emiteau adeseori asemenea monede calpe.

Prin analogie cu acest proces, persoanele care par binevoitoare și prietenoase și la un moment dat își trădează involuntar năravurile și intențiile rele sunt caracterizate prin această expresie – își dau arama pe față.

Dicționarele explicative o descifrează astfel: A-și da arama pe față înseamnă a-și arăta adevăratul caracter, nemairespectând conveniențele sociale, politețea sau a-și arăta fondul ascuns și rău al firii.

În această formulare concise înţelepciunea populară, transmisă de-a lungul timpului, e vizată o caracteristică a comportamentului uman – ipocrizia. Ea a fost preluată și de marii poeți. Eminescu o folosește în varianta "a-și arăta arama".

"Prea v-ați arătat arama sfâșiind această țară" - astfel înfiera cu verbul Eminescu în Scrisoarea a III-a clasa politică românească de pe vremea lui.

Într-un context apolitic, în Povestea Vorbii a lui Anton Pann e reprodusă zicala "Arama omului la beţie se arată".
O altă expresie idiomatică referitoare la făţărnicie este “Taler cu două fețe” în sensul de om prefăcut, ipocrit, fals.

Talerul era o monedă de argint austriacă ce a circulat în trecut și în țările române. Unele surse afirmă că şi în acest caz e vorba de asemănarea cu falsificarea banilor. Altele însă presupun că e vorba de un alt sens al cuvântului taler – cel de talger, farfurie, tavă.

Pe baza acestei imagini, Anton Pann a compus o povestioară în versuri, ca ilustrare a zicătorii Vicleanul este taler cu două feţe. Un meşter l-a trimis pe ucenicul său să-i cumpere icre roşii şi icre moi, dându-i un singur taler. Băcanul a pus icrele roşii pe taler şi l-a întrebat unde să le pună pe celelalte.

Ucenicul a întors talerul, a cerut să i le pună pe cealaltă faţă şi s-a întors la meşter. Când acesta l-a întrebat unde sunt celelalte icre, băieţaşul a întors talerul ca să i le arate, astfel că şi acestea au căzut pe jos.

Bănuit de viclenie, băieţaşul este pedepsit: "Stăpânul s-a necăjit, Îndată l-a pălmuit, Zicând: vezi, minte să ţii, Şi păzeşte să nu fii Cu două feţe şi tu, Ca ăst taler ce te bătu!".

Pe această notă veselă şi moralistă, să ne auzim de bine!

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu