DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Când şi cum folosim adjectivele ubicuu şi ambiguu (VIDEO)

Embed:

Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre nişte adjective mai neologistice şi întrucâtva preţioase, asemănătoare între ele, dar cu sensuri diferite. Este vorba de adjectivele "ubicuu" şi "ambiguu", a căror asemănare la scrieire şi mai ales la pronunţie îi face pe unii vorbitori şi scriitori să le confunde şi sensurile. Nu se întâmplă prea des, deoarece aceste cuvinte nu prea circulă prin aria uzului curent, şi totuşi, mânaţi de dorinţa de a părea mai culţi decât sunt, unii autori de mesaje una spun cu totul altceva decât ar vrea să spună.

Vă amintesc în cazul în care aţi uitat ce n-aţi ştiut că paronimele sunt cuvinte cu formă foarte asemănătoare, dar cu sensuri diferite.

Adjectivele "ubicuu" şi "ambiguu" sunt derivate din substantivele ubicuitate şi ambiguitate?, ambele împrumutate din limba franceză. Ambiguitate (din francezul  ambiguite şi latinul ambiguitas, -atis) este un cuvânt mai cunoscut şi înseamnă: 1. Lipsă de precizie, de claritate. 2. Expresie, afirmaţie lipsită de precizie, echivocă; amfibolie.
La rândul său ubicuitate (din francezul ubiquite) are sensul de însuşire atribuită cuiva (de obicei divinităţii) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în acelaşi timp.

În franceză termenul a fost derivat din cuvântul latin « ubique » care înseamnă «pretutindeni, peste tot». În afară de teologie, noţiunea e utilizată în mai multe domenii ştiinţifice: informatică, biologie, ecologie, geologie,  sociologie şi matematică.

Este sinonim cu substantivul omniprezenţă.

În creștinism, ubicuitatea este un atribut al lui Dumnezeu. În acest sens, ubicuitarismul este o doctrină elaborată de Martin Luther și susținută de mulți dintre urmașii săi, potrivit căreia Hristos, în natura Sa umană, este prezent pretutindeni. Luteranii fac apel la doctrina ubicuității lui Hristos pentru a susține credința că Hristos este prezent fizic în elementele euharistice (prezența reală), spre deosebire de gânditorii reformați care susțin că Iisus cel fizic este localizat la dreapta Tatălui în cer și, prin urmare, nu poate fi prezent în pâine și vin.

Adjectivele corespunzătoare acestor substantive sunt ubicuu (cu pluralul ubicui/ubicue) şi ambiguu (plural ambigui/ambigue). Ele dau bătaie de cap la scriere din cauza literei  –u, dublate, la singular masculin. 

La feminin singular acestea capătă forma "ambiguă" şi "ubicuă", la plural masculin "ambigui" şi "ubicui", iar la plural feminin "ambigue" şi "ubicue".   

Exemple: A preferat să dea un răspuns ambiguu. Multitudinea sarcinilor îl cerea să fie ubicuu. Explicaţiile erau prea ambigue ca să fie credibile. Erau atât de eficiente, încât păreau ubicue.  

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu