DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vsevolod Cernei. Când şi ce putem "zămisli"

Embed:

Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre verbul "a zămisli" care a fost împrumutat din limba slavonă și a suportat în limba română o transformare spectaculoasă.

Dicționarele explicative îl definesc ca fiind un cuvânt din registrul popular, învechit și arhaic care înseamnă a concepe fătul, a procrea, a naște. A se zămisli înseamnă a lua ființă, a se naște, a se întrupa. Și la figurat înseamnă a (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa.

Dar termenul e folosit și în limbajul modern, în registru poetic. E bine să-l cunoaștem și pentru lectura cărților vechi. Într-una din traducerile Bibliei, în Cartea Facerii citim: “Și atunci a cunoscut Adam pe Eva, femeia Lui, și a zămislit și a născut”. Iată și un citat din Constantin Negruzzi: Tu nu ești a lui fiică; pre tine Mnemosina Te-a zămislit în sînu-i cu cine știe cine. Și unul din Alexandru Macedonski: N-am cu voi nici un amestec, căci în lume de-ați trăit Este o satiră-ntreagă faptul că v-ați zămislit.

Scriitorul Dan Alexe remarcă faptul că în limba româna, verbul a zămisli are o etimologie foarte stranie si poetică, pentru că este verbul împrumutat direct din limbile slavilor de la sud de Dunăre “zamisliti”, unde sensul e strict acela de a imagina, a gândi, a crea ceva în cap. Și în limba rusă există verbul ”zamîsliti” care înseamnă a avea de gând, a intenționa, a plănui, a pune la cale.

În slavonă și în rusă sensul și construcția sunt foarte transparente și clare. Cuvântul este compus din prefixul za-, care indică începerea unei acțiuni, și verbul misliti sau mîsliti, care înseamnă “a gândi”. Deci, za-misliti înseamnă a imagina, a crea prin gând. Nu intervine aici nici cea mai mica tentă fizică sau sexuală.

În limba română verbul a fost împrumutat cu sensul de a face copii. E posibil ca această mutație de sens să se fi produs sub influența noțiunii latinești pro-creare care nu a intrat în uz în timpul romanizării dacilor, ci cu mult mai târziu, prin filiera franceză, ca neologism. Verbul neologistic a procrea înseamnă același lucru ca și a zămisli - a da naștere, a da viață; a concepe; a se reproduce, a naște.

La fel, e un termen savant și relativ modern verbul a concepe, derivat din cuvântul latinesc medieval tardiv conceptio. Dar și a concepe înseamnă mai întâi a imagina, a proiecta, a gândi ceva nou, apoi a-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege și a exprima în anumiți termeni, a formula într-un anumit fel. Abia cel de-al doilea sens al cuvântului, raportat la o femeie, înseamnă a rămâne însărcinată, adică a zămisli, a procrea.

Dan Alexe face remarca destul de spirituală că derivația lui “zamisliti” slavonesc (a imagina, a gândi) spre “a zămisli” în română (a face copii) amintește de o povestire a scriitorului argentinian Jorge Luis Borges, în care un yoghin se izolează în pustietate pentru a crea în gând și doar prin puterea minții un copil… iar copilul devine până la urmă real.

Cu speranța că povestea acestei vorbe vechi v-a fost fie de folos, fie de amuzament, să ne auzim de bine!

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu