DE VORBĂ DESPRE VORBE cu Vselovod Cernei. Despre expresiile "Iată soarele de la Austerlitz!" şi "Victorie a la Pirus"

Embed:

Să uităm pe câteva clipe de evenimente şi să vorbim despre vorbe – despre originea şi sensul lor, despre întrebuinţarea lor corectă sau mai puţin corectă.

Bunăoară, despre câteva expresii culese din istorie care reflectă relaţia contradictorie şi paradoxală dintre victorie şi înfrângere, dintre succes şi eşec.

"Iată soarele de la Austerlitz!", în original "Voila le soleil d’Austerlitz!" sunt cuvintele ce marchează victoria lui Napoleon de la Austerlitz, pe 2 decembrie 1805,  asupra armatelor Austriei şi Rusiei. Lupta începuse la ora 4 noaptea, pe o ceaţă deasă, iar în zorii zilei soarele strălucea, prevestind victoria.

Peste aproape 7 ani, în dimineaţa zilei de 24 august 1812, când soarele s-a ridicat deasupra Moscovei, Napoleon a pornit atacul în bătălia de la Borodino şi şi-a încurajat soldaţii cu vestitele, de atunci, cuvinte: "Iată soarele de la Austerlitz!" vrând să le sugereze că victoria este asigurată şi ei vor învinge din nou cum au făcut-o cu 7 ani în urmă. Din nefericire pentru faimosul împărat, evenimentele l-au contrazis şi binecuvântarea climaterică n-a funcţionat de data aceasta. În războiul lui cu Rusia, Borodino era o bătălie-cheie, fiindcă victoria aici ar fi însemnat şi cucerirea Moscovei. Napoleon i-a înfrânt pe ruşi, dar a pierdut 35.000 de soldaţi în bătălie şi peste jumătate din efectivele rămase în timpul retragerii ulterioare, din cauza iernii grele şi a gerului năprasnic din Rusia.

De atunci această exclamaţie a ajuns pe de o parte să simbolizeze speranţa în succes, un semn de încredere în reuşita finală, iar pe de altă parte - un eşec precedat de speranţe exagerate sau nejustificate. Sensul ironic i s-a adăugat ulterior, după ce posteritatea a aflat cum s-a încheiat campania începută atât de falnic. Dar un alt ilustru conducător de oști care a trăit cu mult înaintea lui Napoleon a reușit să fie autoironic imediat după o bătălie câștigată, rostind o frază care și-a păstrat amara înțelepciune de-a lungul secolelor. "Încă o victorie ca aceasta şi sunt pierdut!", a spus Pirus al II-lea, regele Epirului, după biruința  repurtată asupra romanilor la Ausculum, în anul 280 î.Hr. Pierderile erau atât de mari, încât victoria asupra romanilor a fost  definitiv umbrită. Şi, într-adevăr, după aceasta el n-a mai repurtat nici o victorie şi a fost alungat din Italia de romani în anul 275 î. Hr.

Enunţul este consemnat în scrierile lui Plutarh şi se află la originea expresiei "victorie a la Pirus", al cărei sens este de "succes la fel de costisitor ca un eșec". "victorie ale cărei pierderi pe termen lung sunt mai mari decât câştigurile pe termen scurt", indiferent dacă vorbim despre o bătălie sau un război, despre o confruntare politică sau un meci de fotbal, despre Evul Mediu sau epoca modernă.

Istoria oferă destule exemple de victorii a la Pirus. Una dintre cele mai cunoscute este succesul Aliaţilor din Primul Război Mondial, dat fiind că la sfârşitul războiului, în 1918, toate statele participante slăbiseră din punct de vedere economic, social şi demografic, în comparaţie cu 1914, când începuse războiul. Şi succesul lui Napoleon în Bătălia de la Borodino împotriva ruşilor este consemnat de istorie ca una din victoriile a la Pirus.

Lasă un comentariu