Criza veşnică moldovenească

Există o teorie, că criza este starea normală a societății umane și în mediu crizele apar o dată la 5-7 ani. Chiar dacă se presupune această perioadă, se pare că criza din Republica Moldova nu se retrage. Din ce cauză? Din cauza factorilor economici obiectivi sau este o părere subiectivă, și de fapt nu există criză permanentă?

În general, este de remarcat faptul că crizele sunt de două tipuri: criza de lichiditate – atunci cînd pe piață sunt puțini bani și criza inflaționistă – atunci cînd pe piață sunt prea mulți bani și are loc supraîncălzirea economiei. Astăzi, toată lumea se confruntă cu criza de lichiditate, nu se ajung bani şi sarcina oricărui stat este de a lua măsuri în dezvoltarea industriei și producției pentru a îmbunătăţi economia, dar trebuie de înțeles, că după criza de lichiditate va veni criza inflaționistă, valul unei crize aduce valul altei crize.

Dacă vom urmări cum a evaluat economia Republicii Moldova în ultimii 20 de ani, vom vedea clar cum valul unei crize a adus valul altei crize. După declararea independenței la 27 august 1991 Republica Moldova a traversat o etapă complexă de tranziție la economia de piață, care a fost însoțită de o criză profundă care a durat 10 ani, perioadă în care PIB-ul pe cap de locuitor s-a redus de trei ori, de la 909$ la 282$. Toți indicii treptat scădeau, iar activitatea economică a scăzut în volum cu 17,5% în 1991, cu 29% în 1992 și cu 30,9% în 1994. Toate acestea au determinat scăderea PIB-ului la 1,75 miliarde dolari. În anul 1998, republica a trecut peste un nou val de criză, deja inflaționistă, care în mare parte a fost cauzată de defoltul principalului partener comercial – Rusia. Leul moldovenesc s-a devalorizat de două ori. Ca urmare, au crescut prețurile la petrol, s-au scumpit tarifele la energia electrică, la încălzire și la gazele naturale, în urma cărora a sporit sărăcia, iar rata șomajului a depășit 131000 de persoane. Producția industrială și cea agricolă a înregistrat o descreștere cu 11%, PIB-ul s-a redus cu 8,6%. În anul 1999 PIB-ul a atins minimul istoric 1,17 miliarde dolari. Cu toate acestea, începând cu anul 2000 s-a înregistrat o creștere economică, care a durat până în anul 2008. S-a înregistrat o oarecare stabilitate, s-a normalizat volumul de producție, ce a influențat parțial și reducerea șomajului. În perioada anilor 2000-2005 PIB-ul s-a majorat cu 43%. În anul 2005 inflația s-a redus până la 10% de la 44% în 1999, menținându-se un curs de schimb relativ stabil al monedei naționale. La 10 ani după anul 1998, în anul 2008 a apărut criza de lichiditate, provocând reducerea salariilor și creșterea șomajului.

Cu toate că situația economică din anii 2000-2008 mergea spre ameliorare, nivelul de trai rămânea scăzut, dar totuși în acea perioadă s-a înregistrat o creștere, deși majoritatea cetățenilor Republicii Moldova nu aveau impresia că criza a trecut și mulți au continuat să fie sceptici vis-a-vis de planurile de îmbunătățire a economiei. Acest pesimism, în primul rând este legat de faptul că populația compară dezvoltarea propriei economii cu cea a Rusiei, dar bunăstarea cu cea a europenilor și, bineânțeles, această comparație nu este în favoarea Moldovei. Nepatriotismul și necredința în puterea statului de a rezolva problemele economice sunt tocmai factorii care în ciuda dezvoltării favorabile a anilor 2000 sugerează că criza din Republica Moldova se simte ca la ea acasă și nu are de gând să plece nicăieri.

Pentru a învăța cum să analizați piețile financiare și să gestionați cu banii, înscrieți-vă la seminarul introductiv gratuit la nr. de tel. 843999 sau pe site-ul www.alpari.md.

Partenerul oficial al Alpari în Chișinău.

P

loading...
Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu