Au împărțit și bucuriile, și tristețile. Chitaristul Alexandru Cazacu a povestit despre prietenia cu Ştefan Petrache

Embed:

Renumitul chitarist din "Noroc", Alexandru Cazacu, s-a ştiut o viaţă cu Ştefan Petrache. Pentru prima dată s-au văzut în 1961, la internatul şcolii muzicale de pe strada Mihai Eminescu 52, fosta Komsomolsckaia, din Chişinău. Acolo au legat o prietenie, au împărțit aceeași bucată de pâine și s-au apărat ca frații. Un gest copilăresc de acum aproape 60 de ani a creat un veritabil monument de istorie. Împreună cu alţi elevi, și-au inscripţionat numele pe peretele din cărămidă al unei clădiri de lângă internat.

Ambii s-au născut în 1949. Ștefan Petrache - în data de 8 mai, iar Alexandru Cazacu – în 7 noiembrie. În 1961, s-au cunoscut la acel internat, în clădirea cunoscută azi drept conacul urban al lui Inglezi. Ștefan Petrache învăța să cânte la vioară. Alexandru Cazacu – la baian. Aveau pe atunci 12 ani. Internatul a fost transferat în 1964, dar numele lor au rămas de pe atunci în istorie.

- Noi ştiam că ne transferă, deci vara, de la 1 septembrie, după patru ani. Zic, hai, să lăsăm niște amprente, copii eram. Ne-am luat un chiron fiecare, Ştefan tot era cu mine. Iată Petrache este acolo, vedeți?
- Da. Sus.
- Ştefan Petrache, aici sunt eu, aici jos. Şi, iată aşa, cu chironaşul. Am crezut că este demolat, aici erau reparații, a povestit chitaristul, Alexandru Cazacu.

Clădirea a fost demolată, peretele însă a rezistat, chiar dacă de la gestul copilăresc care a prevestit că se nasc două mari talente, au trecut aproape 60 de ani. După patru ani de internat, în 1964, cărările lor s-au despărțit, dar s-au unit, din nou, peste cinci ani, în formația "Noroc". Ștefan Petrache era deja solist cu ambiție și har.

Alexandru Cazacu a devenit primul chitarist român basarabean de mare clasă, apreciat unanim de lumea artistică sovietică. Până la el, cei mai renumiţi instrumentişti care făceau parte din formaţiile muzicale, acceptate de cenzura Ministerului Culturii din Moldova Socialistă, erau de alte etnii.

Timp de 60 de ani, Alexandru Cazacu și Ștefan Petrache au împărțit și bucuriile, și tristețile.

"Practic în fiecare săptămână eram la dânsul, veneam, îl încurajam, el disperat că o boală grea, sărmanul. Când îţi este rău nici nu vreai să trăiești, dar noi îl calmam: Ştefane, va fi totul fain. A fost un geniu, ca om intelect. Nimeni nu l-a învățat să cânte", a spus chitaristul, Alexandru Cazacu.

"Pentru noi este o mare pierdere. Din "Norocul" acela vechi a rămas Ion Suruceanu şi Lidia Botezatu şi eu. Mulțumesc că Domnul parcă ne-a întâlnit pe noi împreună", a menţionat chitaristul, Alexandru Cazacu.

O altă prietenie strânsă, de această dată una duhovnicească, Ştefan Petrache a legat-o cu părintele Catedralei Teodora de la Sihla, Ioan Ciuntu. Cei doi se ştiu de zeci de ani, iar de aproape două decenii părintele Ioan Ciuntu a fost duhovnicul lui Petrache.

"Am avut cu el zeci şi sute de discuţii. La el acasă sau aici la Catedrala Teodora de la Sihla, unde el venea, pe neaşteptate. Mă pomeneam cu el în biserică. Noi discutam şi ziua şi noaptea, câte o oră, până se descărca bateria la telefon", a afirmat preotul de la Catedrala Teodora de la Sihla din Chişinău, Ioan Ciuntu.

Părintele Ioan Ciuntu ne-a spus că, în ultimul timp, a vorbit cu Ştefan Petrache mai mult la telefon şi că acesta părea să-şi simtă sfârşitul.

"Anatolie Chiriac a fost cel care mi-a dat vestea. Am lăsat totul baltă şi m-am întors acasă. Ar fi fost păcat să nu fiu pe ultimul drum alături de omul despre care am cunoscut multe taine. Ce am discutat între patru ochi, acolo va rămâne, cert e un singur lucru, el va rămâne un interpret şi om deosebit", a menţionat preotul de la Catedrala Teodora de la Sihla din Chişinău, Ioan Ciuntu.

Cu un mesaj de regret în legătură cu moartea marelui artist a venit şi ÎPS Vladimir. Pe pagina Mitropoliei Moldovei a fost plasat un mesaj de condoleanţă în adresa familiei lui Ştefan Petrache.

loading...

Lasă un comentariu