Analiză Timpul.md: Istoria eşecurilor PPE în Moldova sau cum alegerile proaste distrug o poveste de succes

Ziarul Timpul a publicat o analiză a eşecurilor PPE în Moldova sau cum alegerile proaste distrug o poveste de succes. 

PPE şi PPCD. Prima "poveste de succes" şi "Iuda" Roşca 

Deşi nu credem că s-ar impune prea multe comentarii pe marginea acestui document, PPCD şi conducătorul acestuia Iurie Roşca fiind cunoscuţi foarte bine, rămaşi în istoria Republicii Moldova ca un antiexemplu, asociaţi de moldoveni cu imaginea biblică a trădătorului Iuda în politica de la Chişinău, o să menţionăm doar câteva „realizări” ale primului partid pe care a mizat PPE în Moldova.

După 2005 PPCD, partid declarat românesc, unionist şi pro-Occidental, care pleda pentru integrarea Moldovei în NATO, a devenit principalul aliat al Partidului Comuniştilor şi al lui Vladimir Voronin. În perioada 2005-2009 Roşca a primit de la Voronin, pentru trădarea alegătorilor săi şi sprijinirea guvernării comuniste, pro-ruse şi anti-Occidentale, funcţia de vicepreşedinte al parlamentului. Peste doar câteva luni după mesajul lui Daul, în iunie 2009, Iurie Roşca era numit de Vladimir Voronin vicepremier responsabil de domeniul justiţiei şi al instituţiilor de drept în Guvernul Greceanîi.

A doua "poveste de succes" fără happy end. Vlad Filat

După plecarea lui Voronin şi a exponentului PPE Roşca (binom politic numit de presa de la Chişinău simbolic, „VoRoşca”), a PCRM şi, respectiv, PPCD de la guvernare şi asumarea guvernării de la Chişinău după alegerile anticipate din 2009 de către Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), PPE a mizat în Moldova pe un alt partid, Partidul Liberal Democrat, condus de Vlad Filat, care şi-a asumat poziţiile-cheie în guvernarea de alianţă, funcţia de prim-ministru şi cele mai importante portofolii guvernamentale. Nici a doua miză a PPE pe scena politică de la Chişinău nu s-a dovedit a fi mai inspirată.

Deşi în spaţiul public, dar şi în notele interne ale UE, apăreau tot mai multe informaţii despre dezastrul adus de guvernarea Filat pe mai multe domenii, printre care justiţia, administrarea fiscală şi vamală, dar mai ales despre implicarea fostului prim-ministru de la Chişinău, alături de Ilan Shor şi raiderul Veaceslav Platon, în „jaful secolului” de la Banca de Economii, fapt deja demonstrat irevocabil în instanţa de judecată, PPE îşi menţine suportul pentru PLDM. La 1 decembrie 2014 acelaşi Joseph Daul îl felicita pe Vlad Filat şi PLDM pentru rezultatul de la alegerile parlamentare, încurajând liberal-democraţii să-şi asume rolul principal într-o nouă alianţă pro-europeană de guvernare. „Povestea de succes” din Moldova continua pentru PPE şi după „furtul miliardului”. 

Mai mult chiar, belgianul Nicolas Briec, secretarul pentru relaţii externe al PPE, este trimis în Moldova, acesta îndeplinind funcţia de consilier al lui Vlad Filat, cu birou în sediul PLDM din Chişinău, în plin proces de devalizare a Băncii de Economii şi atac la sistemul bancar, Briec plecând doar după ce Filat a fost reţinut de CNA. Conform informaţiilor din spaţiul public scurse din anchetele aflate încă în derulare, consultantul de la PPE ar fi fost plătit de Filat cu bani cash, la fel ca în cazul consilierului de imagine din SUA, Molly McKew, angajată şi ea de liderul PLDM, despre care au fost publicate informații și documente în mass-media, că ar fi fost plătiți din banii BEM, prin intermediul unor companii offshore.

În ianuarie 2015 PPE a salutat constituirea la Chişinău a alianţei minoritare, încurajându-i pe Vlad Filat şi Iurie Leancă să constituie o alianţă de guvernare PLDM-PD, fără PL şi sprijinită de comuniştii lui Voronin. „Deși această situație nu este cea mai confortabilă, de azi înainte ține de noua Alianță să instituie un guvern al reformelor care să răspundă atât așteptărilor cetățenilor moldoveni, cât și celor ale Uniunii Europene. Fac un apel către PLDM și PD să constituie în timpul cel mai scurt posibil un guvern care va ști să îi reunească în cadrul Parlamentului, trecând peste frontierele partizane, pe toți cei care cred în viitorul european al Moldovei și care doresc să contribuie la succesul țării”, spunea în ianuarie 2015 Joseph Daul, chiar dacă liderul ALDE Graham Watson era contra constituirii la Chişinău a unei alianţe pro-europene minoritare fără liberali.

Peste doar un an, după autodenunţul lui Ilan Shor şi, ca urmare, reţinerea lui Vlad Filat de către CNA şi retragerea PLDM de la guvernare, în ianuarie 2016, PPE îşi schimbă brusc retorica, de la „Moldova – poveste de succes” la una de opoziţie dură faţă de guvernarea de la Chişinău, din care nu mai făcea parte PLDM, partidul pe care a mizat PPE. Asta chiar dacă din aceasta făceau parte acelaşi PD, un grup de transfugi din acelaşi PLDM şi liberalii sprijiniţi de grupul ALDE din Parlamentul European. În doar câteva zile „povestea de succes” cu PLDM la guvernare devenise „poveste de insucces”.

PPE şi galeria penalilor de la Chişinău

Reţinerea peste câteva luni la Kiev de către SBU a raiderului Veaceslav Platon a radicalizat şi mai mult poziţia PPE. Grupul s-a poziţionat în calitate de avocat al lui Vlad Filat şi al întregii galerii de penali imlicaţi în „jaful secolului” şi Laundromatul Rusesc, desfăşurat prin MoldIndConBankul de la Chişinău. PPE a început să-i victimizeze pe rând pe toţi, de la Vlad Filat şi până la asistentul raiderului Platon, Mihail Gofman, punând presiune pe guvernarea de la Chişinău ca aceştia să fie scoşi de sub urmărire penală, fapt contrar tocmai principiilor democratice europene, de separare a puterilor în stat. Amintim că Veaceslav Platon, cel pe care s-au apucat să-l sprijine aventurist parlamentarii PPE, este nimeni altul decât raiderul care a spălat prin Moldova între 2012 şi 2014, sub acoperirea fostului şef de departament din cadrul CNA Mihail Gofman şi a altor complici, peste 20 de miliarde de dolari de la Moscova sub protecţia serviciilor speciale ruseşti.

În urma unui lobby agresiv lansat de fundaţia oligarhului kazah Mukhtar Ablyazov, Open Dialog, generos finanţată de acesta din miliardele furate din Kazahstan, Ucraina şi Rusia, deputaţii PPE acceptă delegaţii succesive de la Chişinău la Strasbourg şi Bruxelles, aceste vizite fiind folosite de propaganda pro-rusă de la Chişinău în cadrul războiului hibrid dus de Kremlin împotriva Moldovei, pentru a o readuce pe orbita sa de influenţă. Fundaţia lui Ablyazov duce rând pe rând în lobby trip-uri la PPE politicieni, propagandişti şi avocaţi de presă ai politicienilor pro-ruşi, cum ar fi Renato Usatîi, dar şi acoliţii săi, desprinşi din aripa comuniştilor radicali, aşa-numiţii „talibani” de la Chişinău, Grigore Petrenko, Aleksandr Petkov şi Alexei Tulbure. 

Se întâmpla în perioada când Chişinăul era zguduit de aşa-numitele „proteste comune ale opoziţiei”, finanţate şi sprijinite logistic de Moscova. Farmecul acestor proteste este că la ele şi-au dat mâna politicienii care au devenit noile mize ale PPE la Chişinău, Maia Sandu, care împreuă cu alţi descendenţi din PLDM a fondat Partidul Acţiune şi Solidaritate şi Platforma DA a lui Andrei Năstase, finul de cununie al oligarhului Victor Ţopa şi partidele pro-ruse finanţate de la Moscova, Partidul Nostru al lui Renato Usatîi şi Partidul Socialiştilor al lui Igor Dodon. Aceste proteste şi lucrul intens al propagandei pro-ruse au încurajat dispoziţiile eurosceptice din societatea moldovenească, au crescut raitingul lui Dodon şi în ultimă instanţă au dus la alegerea acestuia prin vot direct în calitate de preşedinte al Republicii Moldova, alegeri care au constituit una din revendicările protestelor comune.

Astfel, după ce doi exponenţi ai PPE în Moldova, Iurie Roşca şi Vlad Filat, împreună cu partidele lor, PPCD şi PLDM, efectiv dispar de pe scena politică de la Chişinău, grupul popularilor europeni devine un loc de refugiu nu doar pentru pro-ruşii deveniţi renegaţi la Chişinău şi cei implicaţi în „jaful secolului”, dar şi pentru tot felul de penali din Republica Moldova.

Fapt curios, majoritatea din cei care au beneficiat ultimii ani de susţinerea familiei politice a popularilor europeni au probleme grave cu legea. Unul din oaspeţii frecvenţi la deputaţii PPE este avocata controversată de la Chişinău Ana Ursachi. Aceasta este învinuită într-un dosar de omor, tăinuit anterior şi fixat de jurispudenţa CEDO. Atunci când a văzut că taina i-a fost descoperită, Ursachi a fugit peste hotare. Scutul său de protecţie devine acelaşi ca şi în cazul lui Roşca, Filat, Platon şi Usatîi, Partidul Popular European.  

Ursachi a apărat în instanţă câţiva angajaţi ai Departamentului Instituţii Penitenciare de la Chişinău, suspectaţi că ar fi favorizat în puşcării gruparea autorităţii crimininale, a aşa-numitului “hoţ în lege „Makena”. Apoi, l-a apărat în instanţă şi presă pe comunistul „taliban” Grigore Petrenko. L-a reprezentat într-un dosar în care fostul deputat era acuzat de provocarea violenţelor şi dezordinilor în masă în cadrul protestelor de la Chişinău. Infracţiuni pentru care sunt judecaţi alţi doi amici ai lui Petrenko, activiştii grupării radicale pro-ruse Antifa, Mihail Amerberg şi Pavel Grigorciuk.

Ulterior, avocata a prestat servicii de avocatură şi pentru Renato Usatîi, considerat agent al serviciilor speciale ruseşti, sub protecţia cărora se ascunde la Moscova de Interpol, fiind căutat pentru comandarea atentatului la viaţa bancherului rus Gherman Gorbunţov, comis în martie 2012 la Londra. S-a întâmplat după ce Usatîi a fost reţinut de Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău, fiind suspectat de interceptarea convorbirilor unor demnitari şi politicieni.

Lista interlopilor apăraţi de cea supranumită de presa de la Chişinău "avocata diavolului" a continuat cu Veaceslav Platon, raiderul condamnat pentru deturnare de fonduri şi spălare de bani de la Banca de Economii şi cel care a organizat spălarea banilor prin băncile de la Chişinău în cadrul Laundromatului Rusesc. Ursachi a făcut avocatură pentru Platon nu doar în instanţele de judecată, ci şi în cadrul vizitelor de lobby la parlamentarii PPE, ultimii nu doar acceptând vizitele avocatei raiderului care a atacat sistemul bancar moldovenesc şi a spălat prin Chişinău peste 20 de miliarde de la Moscova, dar implicându-se şi ei în campania de avocatură şi presiune pe instituţiile de drept de la Chişinău, în beneficiul inculpatului Platon.

Continuarea pe Timpul.md.

Pe aceeaşi temă

Lasă un comentariu