În adolescenţă, trebuie să recunosc, m-a bătut un gând să fac Facultatea de Jurnalism. Am ales, însă, Istoria şi mă felicit azi pentru această decizie. Iar meseria de ştirist (asta îmi place să cred că sunt) am învaţat-o, la ceva vreme după ce am făcut facultatea şi m-am ocupat cu de toate – numai cu istoria mai puţin, de la doi oameni pe care azi am ocazia să-i numesc profesorii mei. Chiar dacă ei – Vasile Botnaru şi Alexandru Canţâr – s-ar putea să nu ştie că anume asta au fost pentru mine.

S-a întamplat acum 10 ani, la BASA-press, desi incepusem sa scriu mai devreme, la Bucureşti, ocazional pentru Romania Libera. Am fost, pe rând, reporter de agenţie, iar mai apoi de radio – la Europa Libera, producător şi moderator de emisiune matinală. Am adunat laolaltă satisfacţia, dar şi oboseala rutinei din ultimii doi ani. Le sunt imens de recunoscător tuturor colegilor cu care am lucrat acolo, dar (ma vad obligat s-o mărturisesc) Publika TV mi-a redescoperit pasiunea pentru jurnalism.

În rest, sunt cateodata al naibii de afurisit, dar imi trece repede si regret dacă s-a întmplat să supar pe cineva, iubesc prietenii pe care îi am şi m-a durut foarte tare cand s-a întamplat (dintr-o cauză sau alta) să pierd vreunul, îmi plac muzica rock şi jazz-ul, teatrul şi cărţile (mă înnebuneşte mirosul de hârtie abia ieşită de sub tipar), ştiu să călăresc şi ador caii (am făcut vreo doi ani de echitaţie în copilărie). Nu iert doar trădarea, făţărnicia şi prostia.