Natalia Davidovici

Toată viaţa mea este dedicată profesiei. Cu gândul la lucru mă trezesc, cu aceleaşi gânduri adorm. Iar uneori îmi apar şi în somn. Familia mea – soţul şi cei doi copii:  Egor  si Gleb– trebuie să se împace cu această stare de lucruri. Ambilor le lipseşte atenţia mea, iar eu simt că comunic suficient cu ei. E atât de greu, încât am început să mă gândesc că poate ar fi cazul să schimb ceva în viaţa mea. Să o fac mai ordonată şi mai liniştită.

Dar anume în acest moment în Moldova a apărut Publika TV. Şi am înţeles că dacă nu voi încerca să lucrez aici, n-o să mi-o iert niciodată. Este prima televiziune cu adevărat profesionistă în Republica Moldova. Grandoarea proiectului îi uimeşte chiar şi pe cei care au deja mulţi ani de experienţă în branşă.

Dar s-a început totul – îmi e şi groază să zic – încă în secolul trecut. În 1997 pentru prima dată am ajuns la televiziune. A fost absolut întâmplător, pentru că până atunci lucrasem profesoară la şcoală şi nici măcar nu visasem la o muncă la televiziune. Am lucrat doar patru ani în şcoală, dar am rămas prietenă până azi cu elevii mei.

Prima experienţă în materie de jurnalism a fost la un post mic de televiziune din capitală - TVC21. Botezul focului a fost destul de dur. De dimineaţă la filmări şi nu orice fel de filmări, ci în una dintre cele mai importante direcţii – politică – la parlament, guvern, administraţia preşedintelui… Seara – munca în studiou, în calitate de prezentatoare. Apoi a urmat Pro TV. La acel moment era primul canal TV din Moldova cu un nivel atât de înalt. Abia acolo am înţeles cu adevărat ce înseamnă televiziune. Am trecut apoi la ORT Moldova, iar de acolo împreună cu toată echipa la TV7. A fost o experienţă foarte utilă pentru mine, am avut o echipă unită şi, de fapt, a fost o perioadă frumoasă din viaţa mea.

Iar acum a venit timpul pentru schimbări. Simt că trăiesc din nou şi meseria mea m-a acaparat în totalitate. E interesant, iar interesul reprezintă principalul element în munca noastră. Cei indiferenţi nu au loc aici.

Hobby. Îmi plac cărţile interesante, bune, muzica de calitate; mă plimb pe role împreună cu fiul cel mai mic; ador călătoriile, dar cu părere de rău, nu prea am timp…

Speranţele. Îmi doresc să fie cât mai multe ştiri bune, interesante, pozitive. Să nu fie războaie, atacuri teroriste, lupte politice, când boierii se bat, iar oamenii simpli suportă consecinţele…

Şi îmi mai doresc să am timp pentru toate: pentru familie, pentru a comunica mai mult cu părinţii, pentru sport…