Elena Cioina

În general, am făcut jurnalism radio. Primele voxuri le-am realizat în anul doi de facultate şi tot atunci mi-am luat primul onorariu de la poştă. 6 lei. Eram în culmea fericirii. Câştigasem primii bani. M-am  apucat mai serios de această meserie în 99, când s-a deschis  postul municipal de radio „Antena C”.  Am început cu o rubrică scurtă, de 5 minute, „Străzile Chişinăului”.  Căutam tot felul de informaţii despre străzile pe care le străbăteam aproape zilnic cu regularitate. Le scriam şi apoi le citeam cu voce. La început nu aveam aspiraţii mari. Pot să spun că eram chiar fricoasă şi timidă pentru această meserie. Ambiţia şi curajul a venit cu timpul, când am trecut la ştiri. La „Antena C” am învăţat să „scurtez ştirile” şi să le citesc la microfon. Prima experienţă în faţa microfonului o ţin minte şi astăzi, când din cauza emoţiilor, împindeam foile cu degetul ca să pot citi următoarea ştire. Aveam însă o satisfacţie şi un entuziasm enorm. Când am absolvit facultate am renunţat la radio pentru agenţie de presă. Acolo am prins gustul ştirii. Acopeream evenimentele  pe teme sociale. Am stat însă cel mult un an ca să mă reîntort în radio. De această dată la PRO FM, unde din nou am prezentat buletine de ştiri. Satisfacţia însă începea să dispară. Aspiraţiile începeau să apară, astfel încât în momentul în care mi s-a făcut o ofertă la Europa Liberă, nu am ezitat nici o clipă şi am plecat. Acolo m-am regăsit, am înţeles în sfârşit că imi place să fac reportaje despre oameni. Iar ca să mă simt şi mai bine  şefii mei  mă lasau, aproape în fiecare săptămână, să colind Moldova. Descopeream poveşti din mers. Mă încântau oamenii de la ţară, deschişi, dezinvolţi, mult mai curajoşi şi dornici de vorbă decât cei din oraş. Asta am făcut mai bine de 2 ani şi jumătate. A intervenit o altă etapă – cea în care am devenit moderator la programul matinal „Moldova la ora 7”, împreună cu colegul meu Valeriu Caţer. Deşi sunt 10  ani de când am început să fac jurnalistică, aproape că nu am simţit cum au trecut. Acum am o nouă provocare „Publika TV”.  Este prima experienţă de televiziune. Cel mai important – sunt din primele clipe ale acestui post. De atunci, de când au fost angajaţi primii oameni,  de când scriam cu markerul pe tablă grila de ştiri şi cea de emisiuni împreună cu Sergiu Toader.  De când mi-am cunoscut viitorii colegi, de când au venit colegii de la Bucureşti. Televiziunea e complicată, dar în acelaşi timp captivantă, interesantă, cu o groază de termeni noi,  cu ştiri în exclusivitate, care te ţin în priză cel puţin 13 ore din zi. Restul sunt ore de odihnă şi somn, bineînţeles :))) În doar 5 luni am învăţat lucruri pe care nu le-am învăţat în 10 ani.  E ca şi cum aş fi luat meseria de la capăt. Sper să fiu la fel de curioasă, cum am fost până acum.