Ecaterina Mitin - Stratan

Voi încerca să evit notele patetice, deşi e o misiune aproape imposibilă atunci când vorbesc despre profesia căreia i-am dedicat vreo 15 ani din viaţa conştientă. Jurnalistica este pentru mine nu numai un job pe care-l fac, ca tot omul, pentru un salariu, ci mai ales posibilitatea de a comunica permanent cu personalităţi carismatice, de a fi conectată la realitate şi de a cunoaşte în profunzime faţa adevărată a lucrurilor.

Până acum am lucrat în radio, unde, e adevărat, am avut şansa să muncesc alături de colegi minunaţi şi unde părea că am găsit locul perfect pentru mine. Acolo am simţit pe pielea mea că ştirile sunt nu numai un gen jurnalistic, dar şi un stil de viaţă, la care trebuie să adaptezi orice mişcă în jurul tău, dar în niciun caz invers. Axioma a devenit şi mai clară atunci când am plecat într-o deplasare de o săptămână, iar la întoarcerea în ţară a trebuit să recapitulez suficient de multe lucruri, evenimente care s-au întâmplat în lipsa mea! Aş putea să zic că acum nu s-a schimbat nimic...sunt în acelaşi circuit închis al ştirilor, din care dacă ieşi pentru o perioadă rişti să devii outsaider sau să primeşti un cartonaş galben de la consumatorii de informaţie...dar nu risc să o fac. Asta, pentru că munca în televiziune a presupus să o iau, într-un fel, de la capăt. Noul job „m-a întâlnit” cu o avalanşă de termeni şi noţiuni noi, cu o tornadă de impresii şi tot atâtea provocări... că a trebuit să mă aşez în... bancă. Sunt o „elevă” perseverentă, poate de aceea câteodată fiica mea ajunge să mă sune pe la 9 seara: „Mama, când ajungi acasă?”

Un lucru ştiu sigur, din momentul în care m-am „înrolat în armata” Publika TV, am simţit că aici e „insula făgăduinţelor”, spre care am înotat în tot acest timp. Am găsit ceea ce am căutat dintotdeauna: posibilitatea continuă de a creşte profesional, colegi talentaţi şi ocazia de a munci într-o instituţie media cu adevărat profesionistă.